Tag Archives: boli ale cainilor

Probleme de sanatate ale cainelui: linsul excesiv

Aproape fiecare caine se linge la un moment dat. Acest comportament poate irita unii proprietari, mai ales daca devine un obicei excesiv. Explicatiile pentru aceasta problema sunt numeroase si sunt fie psihologice, fie legate de sanatate. Unii caini se ling datorita caracteristicii rasei; altii o fac din cauza ca le este frica sau sufera de vreo boala.

Cainele se linge excesiv din motive biologice

 

Femelele isi ling puii pentru a-i mentine curati. Dupa ce puii se nasc, cateaua ii curata lingandu-i pentru a indeparta orice urma de sange. Acest lucru ajuta si in reglarea respiratiei la puii nou-nascuti. Un alt motiv pentru care femela isi linge puii este pentru a stimula eliminarea urinei si a materiilor fecale.

caine

caine

Linsul excesiv din motive psihologice

 

Stresul si oboseala pot cauza un astfel de comportament. Daca vei compara comportamentul uman cu cel canin, vei observa ca oamenii isi rasucesc suvitele de par cand sunt plictisiti sau stresati, iar cainii se ling din acelasi motiv.

In unele cazuri, linsul excesiv ar putea duce la alte probleme de sanatate, cum ar fi dermatita. Unii caini pot manca murdaria de pe podea, exprimandu-si starea de stres. Un patruped cu par sau murdarie in gura, care incearca sa inghita sau sa scuipe, este la fel de iritant ca si unul care se linge excesiv. Tratamentul poate fi administrat numai daca exista o problema de sanatate si numai dupa ce medicul veterinar a stabilit un diagnostic in urma unei consultatii fizice.

Unele persoane sunt de parere ca aceasta problema poate fi corectata si ca pedeapsa nu este o solutie. Recompensarea cainelui pentru un comportament corespunzator poate necesita mai mult timp, dar unii caini raspund la acest tip de dresaj.

Daca observi orice probleme ale pielii rezultate din linsul excesiv, trebuie sa contactezi un veterinar. Unii caini se vor linge pana cand vor avea zone fara par, acest comportament putand cauza complicatii precum dermatita sau infectii ale pielii. Aceasta problema poate fi solutionata si prin schimbarea dietei sau prin oferirea unei camere linistite, pentru ca animalul sa poata scapa de toata miscarea si galagia cauzatoare de stres. In orice caz, indiferent daca motivul care determina acest comportament este de natura biologica sau psihologica, cainele are nevoie de ajutor.

 

Sursa: www.animalutul.ro

Alergiile alimentare ale cainilor

Esti preocupata de faptul ca animalul tau ar putea suferi de alergii alimentare? Alergiile la mancarea de caine pot fi o problema serioasa si o sursa de stres pentru proprietarul patrupedului. O veste buna este faptul ca exista mancare speciala pentru cainii alergici sau… poti pregati chiar tu o gustare sanatoasa pentru animalul tau.

Simptomele alergiilor alimentare la caini

 

Alergiile alimentare sunt destul de comune, reprezentand aproape 10% dintre alergiile prezente la caini. Majoritatea patrupezilor care sufera de alergii dezvolta simptomele intre varsta de 2 pana la 6 ani, dar acestea se pot manifesta si la varsta de 5 luni sau 12 ani.

Simptomele alergiilor alimentare la caini includ mancarimi la nivelul fetei, urechilor, picioarelor si a vintrelor. Infectiile constante ale urechilor, scarpinatul si pierderea parului pot fi simptome ale alergiilor alimentare la caini. Infectiile cronice cu ciuperci sunt alte semne ale faptului ca animalul tau sufera de astfel de alergii.

caine alergic

Din pacate, exista numeroase boli si probleme care pot provoca aceleasi simptome astfel incat, pentru obtinerea unui diagnostic corect, cainele trebuie consultat fizic de catre  veterinarul curant. Odata ce acesta va elimina alte probleme posibile, poti trece mai departe la testarea anumitor alimente.

Hrana pentru cainii care sufera de alergii

 

Exista cateva tipuri de hrana pentru cainii alergici. Multi proprietari au observat rezultate pozitive prin folosirea mancarurilor preparate acasa si exista o mare varietate de retete online pe care le poti incerca.

Cere recomandari de la veterinarul tau privind alimentele care ti-ar putea ajuta cel mai mult cainele. Alergiile difera in functie de rasa cainelui. Veterinarul te poate sfatui care este cea mai buna modalitate de tranzitie la noul tip de hrana si daca gustarile si resturile de mancare sunt indicate pentru catel in primele 12 saptamani.

Concluzii

 

Daca ai impresia ca animalul tau sufera de alergii alimentare, asigura-te ca acesta este examinat cat mai repede de veterinar. Alergiile pot cauza o serie de simptome inconfortabile si pot influenta negativ viata cainelui.

 

Sursa: www.animalutul.ro

Cainele meu are diaree. Ce sa fac?

In cazul in care cainele tau are diaree, trebuie sa iei anumite masuri. In primul rand, nu-l hrani timp de 12 sau 24 de ore, pentru a-i da timp stomacului sa se linisteasca. Nu uita sa-l incurajezi sa bea cat mai multe lichide, ca sa evite deshidratarea. Daca diareea persista cateva zile, poate fi un semn al inflamarii intestinului si va necesita ajutor specializat.

Ce sa faci in cazul in care cainele are diaree?

 

Primul lucru pe care il ai de facut este sa controlezi si sa reduci hrana patrupedului. Pentru ca diareea sa dispara, lasa stomacul sa se linisteasca si nu hrani patrupedul pentru 12 sau 24 de ore. Cauta toate cauzele care ar putea duce la diaree: poate a baut lapte pe ascuns iar patrupedul are intoleranta la lactoza. Atunci cand mergi la veterinar asigura-te ca ai toate datele pentru ca fara o cauza exacta, se poate aplica un diagnostic si un tratament gresit.

caine bolnav

Diareea duce la deshidratare. Umple cu apa castronul cainelui si incurajeaza-l sa bea, astfel incat conditia lui sa nu se inrautateasca. Cand un caine are diaree, eliminarile excesive vor duce la pierderea de minerale, iar hidratarea este esentiala.

Exista pe piata diverse medicamente pentru cainii cu diaree. Nu toti patrupezii vor inghiti aceste medicamente cu usurinta. Incearca sa folosesti o seringa fara ac sau o pipeta pentru a introduce lichidul cat mai adanc in gatul patrupedului. De asemenea, daca patrupedul are intoleranta la lactoza si a baut lapte pe ascuns, poti incerca sa-i dai doar mancare de orez vreme de 2 zile. Daca situatia se inrautateste, nu mai sta pe ganduri si mergi cat mai repede la veterinar.

Cand sa ceri ajutor?

 

Daca diareea este frecventa si dureaza cateva zile, du-l la un control medical. Veterinarul va face ori o biopsie a zonei intestinale ori o colonoscopie canina.

Diareea poate fi cauzata de reactiile alergice pe care le are animalul la un anumit fel de mancare. Veterinarul va putea prescrie corticosteroizi, pentru a reduce simptomele intestinelor inflamate.

 

Sursa: www.animalutul.ro

Parvoviroza canina

Dupa cum sugereaza si numele, parvoviroza este o infectie virala. Exista insa un vaccin eficient in acest caz. Parvoviroza este o maladie care apare la catelusii care au o varsta cuprinsa intre 6 saptamani si 6 luni. Fara un tratament adecvat, aproximativ 80% din puii infectati mor. Daca se aplica un tratament corespunzator, in 85% din cazuri catelusii vor trai. Virusul poate persista in mediu pana la 5 luni.

Infectia apare de obicei in urma expunerii la materii fecale infectate. Perioada de incubatie este cuprinsa intre 4 si 14 zile. Simptomele includ varsaturi si diaree. Diareea are o nuanta galbuie spre gri la inceput, iar mai apoi capata nuante de rosu deschis (iar apoi rosu inchis).

Acest virus afecteaza ADN-ul. Exista doua tulpini majore: Parvoviroza canina 1 (CPV-1) siParvoviroza canina 2 (CPV-2). Forma CPV-2 a suferit mutatii de mai multe ori si exista diverse variatii, CPV-2a, CPV-2b si CPV-2c. Variatiile CPV-2a, 2b si 2c se pot regasi atat la caini, cat si la pisici; nu au fost raportate cazuri de infectare a celor din urma pana in momentul de fata. Virusul traieste in materiile fecale ale cainilor infectati. Se transmite la un alt patruped prin intermediul tesuturilor nazale. Virusul incepe sa se manifeste la 4 zile de la contractare. S-ar putea sa nu existe simptome in aceasta perioada.

Parvoviroza ataca rapid celulele care se divid. La animalele care se afla in perioada de crestere, diviziunea celulara are loc adesea in tractul gastrointestinal. Cateii care sunt infectati cu viermi, bacterii sau virusi intestinali sunt mai afectati de aceasta boala decat cei care sunt sanatosi. Un alt loc in care se intampla fenomenul de diviziune celulara este miocardul sau tesutul muscular al inimii. Cateii foarte tineri (care au mai putin de 8 saptamani), infectati cu parvoviroza pot suferi de probleme miocardice grave si pot muri. Daca acest lucru se intampla, ar putea fi afectati si ceilalti pui.

Diagnosticul

 

De obicei, de fiecare data cand apar simptome de diaree si varsaturi, multi posesori de caini se gandesc la ce e mai grav: pavroviroza. E bine de stiut ca aceste simptome pot indica si alte afectiuni. Aceasta boala infectioasa e greu de depistat si diagnosticat. Majoritatea catelusilor care sufera de aceasta boala par foarte bolnavi. Apar varsaturi si diaree severa. Celulele albe sunt suprimate, in special neutrofilele. Exista teste pentru depistarea parvovirozei, dar rezultatele pozitive false pot sa apara dupa 5 sau 12 zile de la vaccinare; pot aparea si rezultate negative false.

Un diagnostic adecvat poate fi dat in cazul in care apare o combinatie de simptome clinice suspecte, un rezultat pozitiv de test si daca exista un numar mic de celule albe. Daca sunt prezente doua din aceste trei criterii, atunci este probabil sa existe aceasta infectie, dar nu este nimic sigur. Cainii adulti care sufera de parvoviroza nu prezinta semne clinice ori diaree tranzitorie. Cainii care au peste 18 luni rareori au aceasta maladie.

catelus

Tratamentul

 

Nu exista medicamente speciale pentru tratarea acestei boli. Tratamentul consta in pastrarea catelului hidratat, nivelul electrolitilor sa fie echilibrat (se previn astfel infectiile secundare care pot sa apara din cauza leziunilor tesuturilor si din cauza numarului mic de celule albe).

Exista mai multe remedii care pot fi de ajutor cand vine vorba de tratarea parvovirozei. Medicamentele antiemetice- ondansetronul, dolasetronul si maropitantul (Cerenia Rx) intravenos sau subcutanat cu fluide – aceasta este o parte importanta a tratamentului chiar daca aceasta este o boala virala! Plasma hiperimuna sau serul antiendotoxin (Septi-serum RX), Flunixin (Banamine RX) pot fi benefice cateilor daca au septicemie (infectia se intinde foarte mult). Daca un pui supravietuieste primelor patru zile de tratament, cel mai probabil va supravietui acestei infectii.

Modul de prevenire

 

Puii sunt protejati de parvoviroza prin intermediul laptelui matern. Aceasta protectie este variabila si depinde de anticorpii pe care cateaua ii produce impotriva parvovirozei. In anumite cazuri, poate sa fie insuficienta sau inexistenta motiv pentru care puii de caine sunt vaccinati. Vaccinul impotriva pavrovirozei poate fi administrat doar dupa ce catelusii sunt suficienti de maturi pentru a lupta cu o infectie. In general, primul vaccin ar trebui efectuat cand puii au intre 6 si 8 saptamani. Doar o parte dintre pui reusesc sa lupte cu infectia dupa primul vaccin, dar din moment ce nu se poate preconiza care vor raspunde bine si care nu, sunt vaccinati toti.

Dupa cel putin doua saptamani (recomandat ar fi dupa 3 sau 4), e nevoie de un al doilea vaccin, rapelul. La acesta numarul celor care raspund bine creste, insa nici de aceasta data nu se poate asigura supravietuirea 100%. Din acest moment vaccinurile sunt administrate la un interval de 3-4 saptamani. Numarul vaccinarilor, precum si varsta la care se da ultimul vaccin, depind de serul folosit, de rasa patrupedului, de stilul sau de viata, de experienta stapanului si de experienta veterinarului cu aceasta boala.

Exista o perioada de timp cuprinsa intre doua si trei saptamani cand tulpinile de parvoviroza gasite in majoritatea infectiilor pot produce boala fara sa mai existe sansa ca vaccinurile sa functioneze. In prezent nu exista nici o modalitate de a evita aceasta perioada. In plus, nu este bine sa fie facute foarte multe serii de vaccinuri. Din acest motiv, trebuie evitata expunerea la locurile cu potential de infectie, precum parcurile foarte aglomerate, spectacolele de caini si adaposturile canine cel putin pana cand este facuta si ultima serie de vaccinuri.

Este important de stiut ca si cabinetul veterinar poate fi un potential loc de infectie, in special zona din afara spitalului. Patrupedele ar trebui duse direct inauntru si ar trebui tinute la distanta de ceilalti catei din camera de asteptare care par sa fie bolnavi. In cazul in care casa ta devine contaminata cu acest virus, curata toate suprafetele cu inalbitor diluat. Este foarte greu sa dezinfectezi o curte. In cazul in care curtea ta a fost infestata cu parvoviroza, ar fi bine sa nu achizitionezi un nou catel si sa-l expui riscului pana cand nu te-ai asigurat ca ai curatat si dezinfectat toate locurile din gospodarie. Zonele din curte care sunt expuse razelor solare vor necesita mai putin timp de dezinfectie decat zonele umbrite, umede si nisipoase.

 

Sursa: www.animalutul.ro

Cainii si sanatatea: profilul biochimic

Profilul biochimic este un test sangvin care evalueaza functia organelor interne, masoara electrolitii si nivelul enzimelor. Un profil biochimic este indicat la orice animal bolnav. Totodata, acest test poate indica evolutia unei boli, ajutandu-l pe veterinar sa prescrie un anumit tratament.

Un profil biochimic poate fi util in cazul unor animale aparent sanatoase. La un animal batran, anumite boli pot fi identificate cand se afla in primul stadiu al dezvoltarii. Nu sunt contraindicatii in privinta acestui test, insa trebuie sa fie facut cu grija, in special in cazul animalelor care au probleme la nivelul sangelui.

Ce dezvaluie un profil biochimic?

 

Un profil biochimic va dezvalui semne ale unor afectiuni la nivelul organelor, in special la rinichi sau ficat. Acest test poate fi facut pentru diagnosticarea diverselor probleme metabolice si pentru a ajuta veterinarul sa recunoasca anumite boli hormonale (endocrinologice). La animalele cu probleme urinare, care au varsaturi, diaree si cancer, profilul biochimic este foarte important. De exemplu, anumite deficiente sau excese ale sodiului, potasiului, calciului din sange pot pune in pericol viata patrupedului. In alte cazuri, testul biochimic va indica o anumita problema, iar veterinarul va putea recomanda alte teste pentru stabilirea unui diagnostic de baza.

caine la veterinar

Cum se face un profil biochimic?

 

Cainele este tinut de un asistent si pozitionat astfel incat sa aiba acces la vena. Zona este dezinfectata cu alcool sanitar si se evidentiaza vena, in unele cazuri fiind nevoie de tunderea parului din zona, in special la animalele cu par lung si vene mici.

Dupa recoltarea probei de sange, zona intepata va fi presata usor, pentru a nu exista sangerari ulterioare excesive sau umflaturi. Dupa analiza de sange, verifica frecvent daca intepatura nu mai sangereaza, mai ales daca patrupedul are probleme cu coagularea sangelui.

Majoritatea laboratoarelor folosesc ser pentru efectuarea testului, iar in acest caz proba de sange trebuie separata in mai multe parti. Sangele este lasat sa se coaguleze in tubul de sticla. Serul este indepartat si trimis laboratorului pentru analize. Majoritatea spitalelor veterinare au aparate pentru realizarea profilului biochimic si pot face acest test.

Un profil biochimic poate fi finalizat in aproximativ 40-60 de minute, din momentul in care probele de sange au ajuns in laborator. Rezultate sunt disponibile dupa o perioada cuprinsa intre 6 si 24 de ore.

Profilului biochimic este dureros pentru caine?

 

In general, durerea in acest caz este asociata cu momentul colectarii sangelui. Un mic ac este folosit in acest sens. Ca si in cazul oamenilor, si la animale durerea poate varia. In majoritatea cazurilor se simte o mica intepatura.

Este sedarea sau anestezia necesara pentru obtinerea unui profil biochimic?

 

Nu este necesara nici sedarea, nici anestezia in majoritatea cazurilor. Totusi, anumite animale pot sa se agite foarte mult. In aceste cazuri, ar putea fi nevoie de tranchilizare sau de anestezie locala pentru a se obtine probele insa acest lucru tine de fiecare caz in parte.

 

Sursa: www.animalutul.ro

Maladia Carre (Jigodia sau Febra canina)

Mult timp, maladia Carre a fost cea mai de temut boala virala care afecta cainii. Parvovirusul a depasit maladia Carre in aceasta privinta, dar febra canina inca ramane o boala care duce la moarte. Boala afecteaza dihorii, nurcile, nevastuicile si rudele acestora din familia Mustelidae, precum si ratonii, ursuletii panda si alti membri din familia Procyonidae. De curand s-a descoperit ca poate fi si cauza mortii mai multor lei africani.

Importanta vaccinurilor si bolile cainelui

 

Virusul maladiei Carre este un virus ARN din genul morbillivirusilor. La oameni, pojarul este cauzat de un virus de acest gen. Maladia Carre afecteaza mai degraba catelusii decat cainii batrani – probabil din cauza imunitatii dobandite in urma vaccinarii impotriva maladiei Carre sau a expunerii naturale la acest virus, lucru ce a dus la dobandirea imunitatii. Cu toate acestea, boala poate afecta cainii de orice varsta. Aceasta are simptome clinice foarte diferite, ceea ce face dificila depistarea sa. La unii caini, singurele simptome sunt o stare febrila trecatoare, poate insotita de lipsa poftei de mancare sau de o usoara depresie. Alti patrupezi sunt afectati de o stare de rau a intregului organism, cu scurgeri nazale si olfactive, tuse, febra, depresie, lipsa poftei de mancare, stari de voma si diaree.

Virusul are o perioada de incubatie de 3-7 zile care poate varia pana la 14 zile. In functie de tulpina virusului, pot aparea simptome variate, iar primavara si toamna maladia Carre poate avea o evolutie violenta si rapida.

catelus

Deoarece infectiile prea putin evidente trec de cele mai multe ori neobservate, iar infectiile severe sunt prezente la cainii care si mor din cauza acestei maladii, rata mortalitatii cauzate de boala Carre a fost intotdeauna foarte mare.

Unii caini supravietuiau infectiei initiale, nu fiindca s-ar fi vindecat, ci din cauza ca, intr-o perioada de la o saptamana la cateva saptamani de la infestare, apareau simptome neurologice. Apar atacuri de apoplexie, modificari comportamentale, mersul in cerc si alte probleme ambulatorii.

Multi patrupezi care prezinta simptome neurologice dezvolta spasme motorii sau „ticuri”. Acestea sunt cunoscute sub numele de coree. Animalele care supravietuiesc atat infectiei initiale, cat si complicatiilor neurologice ulterioare, pot suferi in continuare de vatamarea retinei, decolorarea corneei sau intarirea excesiva a pielii de pe nas sau pernitele labelor. Infectia cu maladia Carre este greu de diagnosticat.

Este posibil ca, imediat dupa vaccinarea catelusilor impotriva virusului, sa apara simptome clinice care sa indice aceasta boala. In multe cazuri este greu de depistat infectia. Exista o perioada latenta, intre momentul infectarii cainelui cu virusul si momentul aparitiei simptomelor, de aproximativ 10-14 zile, ceea ce inseamna ca este posibil ca unii catelusi deja infectati sa fie vaccinati inainte de aparitia simptomelor clinice. Vaccinarea nu este eficienta daca se face dupa aparitia infectiei.

Cateodata, virusul poate fi identificat in tesuturile bolnave prin folosirea unor tehnici imunofluorescente. Acestea lucreaza in celulele albe ale sangelui timp de mai multe zile dupa infectare si in membrana conjunctivala (partea roz din zona ochiului) timp de pana la 21 de zile dupa infestare. Tot in membrana conjunctivala se pot vedea si chisturile de incluzie. Chimia generala a sangelui si valorile celulelor sangelui nu sunt indicatori precisi ai prezentei virusului. Benzile din lichidul cefalo-rahidian (LCR) indica prezenta anticorpilor pentru virusul maladiei Carre si un nivel crescut al proteinelor.

Razele X pot scoate la iveala simptome de pneumonie, tipice unei infectii virale, dar nu suficiente pentru a demonstra prezenta virusului. In multe situatii, desfasurarea bolii ofera un diagnostic sigur, deoarece semnele initiale ale maladiei se transforma sunt insotite de simptome neurologice.

Exista tratament impotriva maladiei Carre?

 

In prezent, nu exista un tratament special pentru distrugerea virusului maladiei Carre. Ingrijirea si controlul general al simptomelor neurologice, cum sunt atacurile de apoplexie, pot ajuta la o recuperare relativa dupa aceasta infectie. Cu toate acestea, poate fi un proiect pe termen lung.

patruped bolnav

Prevenirea infestarii este cel mai bun mod de a trata maladia Carre. Este necesara vaccinarea catelusilor. Veterinarii incep vaccinarea impotriva acestui virus la varsta de aproximativ 6 saptamani si continua pana la 12 sau chiar 16 saptamani, la intervale de 3-4 saptamani. Vaccinul se repeta din cauza interferentei cu protectia anticorpilor transmisi cateilor prin laptele mamei.

Acesti anticorpi impiedica efectul vaccinului la aproximativ 75% din catei cu varsta de sase saptamani, 25% cu varsta de noua saptamani si doar la cativa catelusi cu varsta de douasprezece saptamani. Din acest motiv, prima vaccinare este o incercare de a trata 25% din cateii sensibili si vaccinarile ulterioare sunt facute pentru a oferi protectie aproape tuturor catelusilor carora li se administreaza vaccinul.

Unii catelusi au simptome de maladia Carre dupa vaccinare, chiar daca aparent nu sunt infestati. Acestia fac encefalita, care poate fi fatala, desi cei mai multi patrupezi se vindeca. Virusul maladiei Carre se afla in toate secretiile corporale ale animalului bolnav. Cainii pot raspandi virusul timp de cateva saptamani, in timpul bolii si a perioadei de recuperare. Virusul este foarte stabil in mediu si rezista cateva luni; este sensibil la dezinfectanti – puteti folosi Virkon pentru dezinfectarea zonelor unde a stat cainele bolnav. Virusul este transmis prin tuse, urina si fecale. Contamineaza nu doar catelusii nevaccinati si sanatosi, dar si mediul lor de viata.

Vaccinarea reprezinta o parte importanta a reducerii cazurilor de imbolnavire. Virusul este inca prezent in toata lumea si este necesar ca veterinarii si proprietarii de caini sa impiedice raspandirea acestei boli mortale.

Sursa: animalutul.ro

Bolile cainelui: Piodermita superficiala

Piodermita este o infectie bacteriana a pielii. Piodermita superficiala se refera la infectiile bacteriene care implica epiderma si portiunile foliculilor de par de la suprafata pielii. Medicul veterinar va recomanda un tratament bazat pe antiobitice.

  • Denumire comuna: Infectie cutanata bacteriana, piodermita superficiala canina, piodermita catelusilor
  • Denumire stiintifica: Piodermita superficiala, impetigo, dermatita superficiala pustuloasa, piodermita cutaneomucoasa, foliculita bacteriana

Piodermita superficiala afecteaza cainii tineri; aceasta afectiune poate fi asociata cu endoparazitism(viermi intestinali), alimentatie proasta sau cu un mediu murdar. Ciobanescul german si rasele derivate sunt cei mai predispusi la piodermita cutaneomucoasa.

Desi nu se cunoaste incidenta piodermitei superficiale, este considerata o afectiune foarte comuna. Cea mai des intalnita forma este foliculita bacteriana.

 

Simptome

 

Semne clinice primare

Papule (umflaturi rosii), pustule (cosuri), cruste, alopecia (pierderi de par), muscaturi de molii, naparlire excesiva, depigmentare de jonctiuni cutaneomucoase (in zona buzelor, a pleoapelor, a nasului si a anusului).

Semne clinice secundare

Prurit (mancarimi), seboreea uscata (blana tocita, slaba), seboreea oleosa (strat de blana unsuros)

Infectia este cauzata de bacteriile stafilococice (stafilococul Intermedius); rareori e cauzata de alte bacterii.

catel bolnav

 

Teste realizate pentru stabilirea unui diagnostic

 

Citologia pielii (teste frotiu, teste bazate pe banda de acetat) se realizeaza pentru evaluarea infectiilor, a pielii, pentru depistarea culturilor fungice, depistarea unor culturi bacteriene si a nivelului de sensibilitate. Ar putea fi indicate si alte teste pentru evaluarea unor afectiuni care stau la baza acesteia, precum diverse alergii, ectoparaziti si boli.

 

Prezentare generala

 

Piodermita este o infectie bacteriana a pielii. Piodermita superficiala se refera la infectiile bacteriene care implica epiderma si portiunile foliculilor de par de la suprafata pielii. Aceasta afectiune include impetigo, cutaneomucoasa, piodermita si foliculita bacteriana. Piodermita superficiala este adesea o afectiune secundara care are la baza o afectiune primara. Maladia este cel mai adesea produsa de Stafilococul intermediul, care traieste in pielea cainilor sanatosi. Aceste organisme pot sa apara in urma unor traume, in urma scarpinatului ori in urma unei infectii cu paraziti, din cauza unor factori hormonali, iritanti sau din cauza alergiilor.

La toate cele trei tipuri de piodermita, semnele clinice pot include: papule (umflaturi rosii), pustule (cosuri), cruste etc. Majoritatea cainilor au mancarimi puternice. Piodermita cutaneomucoasa s-ar putea manifesta prin umflarea buzelor, eroziuni, fisuri, cruste si depigmentare, in timp ce caderea parului si petele ar putea fi semne evidente ale piodermitei foliculitice.

Diagnosticarea piodermitei superficiale se bazeaza pe un istoric si pe semnele clinice. Citologia pielii, urmata de o examinare microscopica poate confirma diagnosticul. Deoarece piodermita este o afectiune secundara la baza careia sta una primara, ar putea fi nevoie de mai multe analize pentru depistarea unor culturi fungice, dar si de biopsie. Culturile bacteriene sunt adesea realizate pentru identificarea bacteriei implicate si pentru oferirea unui tratament adecvat. In cele din urma, cand piodermita este recurenta, este foarte importanta evaluarea unor posibile afectiuni care stau la baza acestei probleme: glanda endocrina (hormonii) si alergiile, care duc la aparitia infectiilor.

Veterinarul va recomanda un tratament bazat pe antibiotice. Acestea trebuie administrate cel putin trei saptamani. Ar putea fi nevoie si de bai terapeutice, pentru calmare.

 

Sursa: animalutul.ro

Dermatita si alergiile cainilor

Dermatita este o afectiune de care sufera multi caini si diagnosticarea ei poate fi o provocare; odata diagnosticata, poate rezista la multiple tratamente. Inainte de diagnosticare trebuie excluse celelalte tipuri de dermatite. Ingredientele din alimente, fibrele sintetice si naturale, medicamentele si produsele farmaceutice, plantele si chiar praful pot duce la declansarea acestei afectiuni.

Chiar si bacteriile prezente in pielea cainilor pot produce reactii alergice! Aceste cazuri de sensibilitate sunt foarte greu de vindecat. Indiferent de tipul dermatitei, aceasta afecteaza in ultima instanta celulele, cauzand inflamatii, iar acest lucru se intampla cel mai des din cauza eliberarii histaminei din piele, depozitarii de antigeni/anticorpi, dilatarii unor vase de sange, eliberarii unor chimicale toxice din structurile intracelulare si din cauza iritatiilor chimice si fizice din terminatiile nervoase senzoriale.

 

La ce sunt alergici cainii?

 

Uita-te in jur chiar acum. Sansele ar fi ca patrupedul tau sa fie alergic la cel putin jumatate din substantele prezente in camera in care stai; iar aici nu includem toate acele substante microscopice din aer pe care acesta le inhaleaza!

Alimentele, mocheta, paturile, acarienii, sporii de mucegai, polenul, vasele din plastic, materialele obiectelor de mobilier si plantele ornamentale pot provoca reactii alergice. Alergiile alimentare sunt des intalnite.

 

Cum se dezvolta alergiile?

 

Profilul biochimic al fiecarei vietuitoare este determinat de milioane de variabile genetice.

Agentul ofensiv este numit antigen. Saliva puricilor este un exemplu bun de antigen care provoaca hipersensibilitate. Cand antigenul intra in contact cu patrupedul, sistemul de aparare este pregatit sa lupte. Din pacate, in timpul acestei lupte (care este numita reactie la antigeni/anticorpi), efectele secundare pot produce iritatii la nivelul tesuturilor, inflamatii, roseata si distrugere a celulelor. Atunci putem observa cum cainele incepe sa se muste si sa se linga!

caine alergic

Imunologii au facut o clasificare a diferitelor tipuri de reactii alergice. Testele sanguine si de piele sunt metode comune, folosite pentru identificarea alergiilor. Probabil cea mai comuna dermatita alergenica la caini este dermatita atopica. Aceasta este provocata de diversi antigeni: praf, polen si alte substante organice microscopice. Cainii care sufera de atopie isi ling si rod ghearele, isi scarpina fata, pleoapele si urechile. Aceasta tulburare poate fi frustranta atat pentru caini, cat si pentru stapani. Patrupedul poate sa para ca se simte normal si deodata poate sa inceapa sa isi roada ghearele sau fata din cauza pruritului intens.

Tratamentul dermatitei alergice include medicatie, bai calmante, unguente si spray-uri. Antihistaminele pot neutraliza anumite efecte distructive ale histaminei eliberate in interior. Mai eficace in atenuarea disconfortului produs de alergii este cortizonul. Acest hormon secretat in mod normal de glandele suprarenale poate fi gasit in comert. Numerosi derivati ai cortizonului sunt folositi la fabricarea pastilelor, injectiilor, spray-urilor si unguentelor.

Atentie: Daca esti trimis acasa cu o prescriptie de cortizon sau daca patrupedului i-a fost administrat o doza de cortizon pentru stoparea mancarimilor, aceasta solutie s-ar putea dovedi grava in cazul in care nu e vorba de o dermatita cauzata de alergii, ci o dermatita cauzata de acarienii sarcoptici! Fii rabdator, dar perseverent. Daca patrupedul are mancarimi, daca se scarpina sau se linge, ori daca pielea sau blana nu arata bine, ar trebui sa mergi la un veterinar, pentru stabilirea unui diagnostic.

Trebuie sa retii: Nu exista niciun leac pentru alergii! Tot ceea ce poti face e sa eviti alimentele, materialele sau parazitii care declanseaza raspunsul sistemului imunitar; sa te asiguri ca “pacientul” are o alimentatie bazata pe produse de buna calitate.

 

Dermatita neurologica

 

Este greu de diagnosticat si de tratat.

Cea mai intalnita forma de dermatita neurologica este numita Acral Lick, Lick Granuloma sau Neurodermatita canina.

Dermatita neurologica este intalnita  mai rar in cazul pisicilor, insa la caini creeaza un impuls prin care acestia sunt facuti sa linga o anumita zona a corpului. In aceste cazuri, cainii se ling insistent si isi pot roade zona respectiva. De obicei, aparitia acestei dermatite este cauzata de: plictiseala, anxietate, frustrare. Cainele isi traumatizeaza zona fara incetare. Zona de care vorbim este, de obicei, una accesibila: zona membrelor, a incheieturilor, a gleznei si, in acest caz, pielii nu ii este permisa vindecarea. Episoadele dese de automutilare, vindecare partiala, apoi repetare a traumei provoaca desfigurari. Infectiile bacteriene severe provoaca daune permanente pielii.

Un caine a carui blana si piele nu arata bine are nevoie de atentie, pentru ca in mod sigur nu se simte bine. Ai rabdare cu veterinarul tau, pentru ca e nevoie ca fiecare categorie de dermatita sa fie evaluata: trebuie excluse anumite categorii si este nevoie de o diagnosticare inainte de inceperea unui tratament.

In cazul in care patrupedul sufera de o dermatita cronica, inca exista sperante. Solicita referinte cu privire la medici veterinari specializati in dermatologie.

 

Sursa: animalutul.ro

Sindromul Cushing sau hipercorticism la caini

La caini, sindromul Cushing (hipercorticism) este o boala in care fie una, fie ambele glande adrenale produc un surplus de cortisol. Altfel spus, este cauzata de o hipersecretie de hormoni. Atunci cand nivelul de hormoni este ridicat, organismul este grav afectat. Boala poate fi tratata si controlata, dar nu vindecata. Este o povara pe care cainii trebuie sa o poarte toata viata.

Denumire uzuala: Sindromul Cushing, boala Cushing
Denumire stiintifica: Hipercorticism

Diagnostic, simptome si cauze

Cel mai adesea, sindromul Cushing apare la cainii de varsta medie si la cei batrani, dar asta nu inseamna ca nu poate aparea si la cei tineri. Incidenta bolii este mai crescuta in cazul anumitor rase: pudeldachshundboxerbeagle si la terrieri. Este printre cele mai frecvente boli endocrine ce apar la caini.

Simptome clinice primare:

  • senzatie exagerata de sete (polidipsie);
  • urinare frecventa (poliurie);
  • apetit exagerat (polifagie);
  • caderea parului (alopecie);
  • puncte negre (comedoane);
  • balonare (distensie abdominala);
  • gafaiala sau palpitatii;
  • slabirea muschilor.

Simptome clinice secundare:

  • tulburari respiratorii (dispnee) – pot aparea datorita unei tromboembolii pulmonare (cheaguri de sange in plamani).
  • simptome neurologice, cum ar fi atacul cerebral sau modificarile comportamentale. Cainele poate orbi sau poate deveni dezorientat.

Cauze

  • microadenom hipofizar (cand glanda hipofiza sau pituitara este mai mica de 1 cm)
  • macroadenom hipofizar (cand glanda hipofiza creste peste 1 cm)
    caine bolnav
  • tumori maligne sau benigne pe glanda pituitara sau pe glanda adrenala.

Organe si sisteme afectate

  • sistemul endocrin (hormonii)
  • pielea
  • blana
  • sistemul imunitar
  • ficatul
  • muschii
  • sistemul neurologic
  • sistemul respirator
  • rinichii
  • pancreasul
  • sistemul gastrointestinal
  • sistemul hematologic (celulele sanguine)
  • sistemul osos.

Analize
In mod normal, sindromul Cushing poate fi depistat prin intermediul unor analize de sange. Se face testul de stimulare ACTH (al hormonului adrenocorticotropic), testul de supresie la dexametazona, cu doze mici sau cu doze mari si se verifica daca ACTH endogen prezinta un nivel normal sau crescut. Pentru a determina daca animalul tau sufera de sindromul Cushing, se poate face si un test de urina sau o ecografie (analiza cu ultrasunete) a glandelor adrenale. Glanda pituitara poate fi evaluata si cu ajutorul tehnicii de imagistica prin rezonanta magnetica (IRM sau RMN). Caderea parului sau eventualele anomalii ale pielii pot fi identificate prin biopsie de piele. La cainii care au o tinuta sau un mers ciudat, se face biopsia nervilor sau a muschilor, pentru a determina daca sufera de acest sindrom.

Diagnostic diferential
Poate fi vorba de alte afectiuni hormonale, boli endocrinologice sau dermatologice, care cauzeaza sete sau urinare excesiva, inclusiv: boli ale rinichilor, infectii, boli ale ficatului sau tulburari psihologice. Si simptomele neurologice pot avea alte cauze: afectiuni sau boli inflamatorii, canceroase sau infectioase ale sistemului nervos.

Prezentare generala
Sindromul Cushing la caini este o boala in care glandele adrenale produc cortisol (sau alti hormoni) in exces. Cainii au doua astfel de glande in abdomen, situate in apropierea rinichilor. La exemplarele sanatoase, glanda pituitara (hipofizara) din creier regleaza nivelul hormonilor produsi de glandele adrenale.

La patrupezi, in cea mai comuna forma a bolii Cushing, pe glanda pituitara se dezvolta o tumora mica, benigna, denumita microadenom hipofizar. Aceasta produce un exces de ACTH (hormoni adrenocorticotropici), ceea ce face ca glandele adrenale sa produca, la randul lor, prea mult cortisol. In unele cazuri, tumora de pe glanda pituitara devine atat de mare incat provoaca simptome neurologice precum atacuri cerebrale sau modificari comportamentale. Rareori se intampla ca sindromul Cushingsa fie cauzat de o tumora pe una din glandele adrenale. In 50% din cazuri, aceasta este maligna.

Nivelul crescut de cortisol sau alti hormoni adrenali duce la aparitia mai multor simptome clinice si are efecte negative asupra organismului. Cainii bolnavi au polidipsie, poliurie si, in unele cazuri, polifagie. Alte simptome sunt: subtierea blanii, aparitia comedoanelor, gafaieli sau palpitatii, balonare si slabirea muschilor.

Anomaliile neurologice pot aparea mai degraba la cainii cu macroadenoame. Surplusul de hormoni adrenali poate cauza infectii ale pielii si tractului urinar, diabet, hipertensiune (tensiune arteriala ridicata), exces de proteine in urina, inflamatii ale pancreasului si cheaguri de sange in plamani.

Aceste simptome pot aparea si in cazul in care se administreaza medicamente ce contin corticosteroizi.

boala cushing la caini

 

Tratament

Ingrijire la domiciliu
Atunci cand apar aceste simptome, trebuie sa iti duci cainele la veterinar. Specialistul va determina daca animalul tau sufera sau nu de boala Cushing.

Ingrijire speciala
Analizele de sange sunt cea mai comuna metoda folosita pentru diagnosticarea bolii Cushing: testul de stimulare ACTH, de supresie la dexametazona, cu doze mici sau cu doze mari, si un test care verifica nivelul ACTH endogen. Niciunul din acestea nu este 100% sigur, uneori fiind nevoie sa se faca mai multe analize.

Alte analize care se pot face sunt: testul de urina, ecografia abdominala pentru evaluarea glandelor adrenale si a altor organe sau RMN-ul. E foarte important sa se stabileasca daca sindromul Cushing e cauzat de o tumora pe glanda pituitara sau de o tumora adrenala, pentru ca tratamentele si pronosticul sunt diferite.

Solutii
Pentru ca tratamentul sa fie potrivit, trebuie sa afli intai care este cauza bolii. Tumorile adrenale se indeparteaza prin operatie, daca e posibil, iar cele pituitare se trateaza cu medicamente. Cainele trebuie sa fie atent monitorizat pe intreaga perioada a tratamentului. Unele spitale fac si operatii de indepartare a glandei pituitare. Un alt tratament folosit la cainii cu macroadenoame pituitare este terapia cu radiatii.

Rezultat
Daca e bine gandit, tratamentul poate sa reduca simptomele bolii si poate indeparta multe dintre efectele negative ale acesteia. Starea cainelui nu se va imbunatati imediat, ci treptat, asa ca trebuie sa ai rabdare.

 

 

Sursa: www.animalutul.ro

Afectiunile cainelui: Hematemeza (varsatura cu sange)

Hematemeza (varsatura cu sange) poate fi temporara sau poate fi un semn al unei boli gastrointestinale grave. Este posibil sa fie insotita de balonare, sete excesiva si pierdere in greutate. Medicul veterinar va pune un diagnostic in urma consultului.

Simptomele hematemezei

 

Aceasta afectiune se poate manifesta prin eliminarea unei cantitati mici de sange deschis la culoare (ceea ce poate indica o leziune a cavitatii bucale sau a gatului) ori prin eliminarea unei cantitati de sange care este mai inchis la culoare si coagulat (acesta indica probleme gastrointestinale serioase).

Printre simptomele acestei afectiuni se numara:

catel bolnav
  • Pierderea in greutate;
  • Balonari;
  • Sete excesiva;
  • Scaun inchis la culoare.

In continuare vei putea gasi patru cazuri pe care veterinarul le va exclude rand pe rand inainte sa ia in considerare posibilitatea unei afectiuni grave:

  • Otravirea;
  • Inghitirea unui corp strain;
  • Reactii adverse la medicamente;
  • Parazitii.

 

Ce boli stau la originea hematemezei canine?

 

Exista cateva boli gastrointestinale cronice care pot cauza varsaturile cu sange ale cainelui tau. Acestea includ:

  • Bolile renale;
  • Bolile hepatice;
  • Raul de miscare;
  • Tumorile;
  • Blocajul intestinal;
  • Parazitii.
Sursa: www.animalutul.ro

11 simptome ale hepatitei infectioase canine

Hepatita infectioasa canina este una din primele cinci cauze posibile ale mortii animalului de companie. Ficatul elimina reziduurile si toxinele din sange si produce bila, care ajuta la digestie. Atunci cand ficatul nu este in regula, sanatatea cainelui este in pericol. Patrupezii bolnavi de hepatita prezinta mai multe simptome. Cateva dintre ele, cum este icterul, sunt specifice hepatitei si altor afectiuni hepatice.

Simptomele hepatitei canine

 

  1. Deranjamente gastro-intestinale frecvente: voma, diareesi constipatie;
  2. Pierderea poftei de mancare si pierdere continua in greutate;
  3. Depresie si letargie;
  4. Abdomen umflat (balonare);
  5. Fecale deschise la culoare (gri sau albe);
  6. Urina tulbure;
  7. Icter (pielea sau tesuturile vizibile capata o nuanta galbuie);
  8. Dureri abdominale;
  9. Urinari dese si consum mare de apa;
  10. Probleme neurologice grave: atacurile de apoplexie, mersul fara tinta si modificari de comportament;
  11. Pot aparea si sangerari, dar cainelenu prezinta acest simptom decat in cazuri rare.

 

Sursa: www.animalutul.ro

Bolile cainelui: Cistita acuta

Cistita acuta este o inflamatie a vezicii urinare cauzata de o infectie bacteriana. In majoritatea cazurilor, bacteria se formeaza in tractul intestinal al cainelui si ajunge in vezica. Cistita acuta este mai des intalnita la femele decat la masculi.

Cauze posibile ale cistitei acute

Pietrele la rinichi pot predispune la cistita si la infectii ale vezicii. Anumite bacterii, precum stafilococul si proteus, pot duce la aparitia unor pietre numite “struvite”.

Tumorile vezicii pot, de asemenea, predispune la o infectie a tractului urinar.

Problemele sistemului nervos care impiedica animalul sa-si goleasca vezica complet pot genera infectii ale tractului urinar.

Anumite boli (diabet, boala Cushing) si cateva medicamente (cele de tipul cortizonului si cele impotriva cancerului) pot favoriza aparitia infectiilor tractului urinar.

Ce trebuie sa urmaresti?

  • sa nu existe sange in urina;
  • daca patrupedul depune un anume efort cand urineaza;
  • frecventa de urinare.

 

Diagnostic

catelusa

 

Sunt necesare anumite teste pentru recunoasterea cistitei acute si pentru excluderea altor boli. Acestea ar putea include:

  • Analizarea istoricului medical si o examinare fizica, precum palparea abdomenului pentru verificarea starii vezicii. Istoricul medical va include intrebari despre conditia reproductiva (daca patrupedul este activ din acest punct de vedere sau daca este castrat), precum si intrebari despre consumul de apa, urinari, apetit, scaderi in greutate, boli anterioare si despre medicamentele administrate anterior.
  • Sumarul de urina va fi facut pentru evaluarea prezentei celulelor albe, celulelor rosii si cristalelor. Observarea microscopica este utila pentru descoperirea bacteriilor insa, daca acestea nu exista, nu inseamna ca patrupedul nu poate suferi de o infectie a tractului urinar. Daca se constata ca urina este extrem de alcalina (pH ridicat), atunci este foarte posibil ca animalul sa aiba probleme in acest sens.
  • Cultura bacteriana ajuta la descoperirea bacteriilor din organism (de obicei E. coli, Stafilococi, Proteus sau Streptococi). Urina pentru cultura trebuie obtinuta prin cistocenteza (colectarea se face cu ajutorul unui ac steril trecut prin peretele abdominal pana in vezica urinara) sau prin cateterism (colectarea se face prin intermediul unui cateter steril trecut prin uretra si apoi in vezica).

Tratament

 

Tratamentul consta in administrarea unor antibiotice vreme de doua sau trei saptamani. Rezultatele testelor de sensibilitate pot fi folosite pentru alegerea antibioticelor adecvate. Totusi, anumite antibiotice (penicilina) ating concentratii mari in urina. Acestea pot fi eficiente chiar si cand testele de sensibilitate arata altceva. Din acest motiv, veterinarul ar putea recomanda un antibiotic fara a mai face teste suplimentare.

Cauzele predispozitiei (pietrele la rinichi, anomaliile sistemului nervos, tumorile vezicii urinare etc) sunt justificate la caini de anumite recidivari ale infectiilor tractului urinar.

 

Ingrijirea la domiciliu si prevenirea cistitei

 

  • Administreaza medicatia prescrisa de veterinar. Cel mai bine ar fi sa ii dai antibioticele dimineata si seara.
  • Cultura din urina ar trebui efectuata la 5 sau la 7 zile de la terminarea tratamentului cu antibiotice.
  • Ar trebui sa oferi patrupedului acces nelimitat la apa curata, proaspata. Ar putea fi nevoie de o evaluare a diagnosticului, pentru identificarea anumitor factori care predispun la infectii, in cazul in care cainele nu raspunde cum trebuie la tratament.
  • Este dificil sa previi cistita acuta. Cel mai bine este sa-ti incurajezi cainelesa bea cat mai multa apa.

 

Sursa: www.animalutul.ro

Alergiile oculare la caini

Simptomele alergiilor oculare la caini pot fi cauzate de mai multi factori; in cele mai multe cazuri, acestea sunt cauzate de inhalarea unor substante din mediu. Alergenii vor afecta sistemul imunitar si mai ales ochii cainelui. Daca recunosti din timp simptomele, poti inlatura mai repede senzatia de disconfort a patrupedului.

Ce simptome insotesc alergiile canine?

Inflamarea conjunctivei

Conjunctiva este zona alba vizibila din ochii cainelui. Cand patrupedul sufera de alergie, conjunctiva se inroseste si se inflameaza. Cauza este prezenta celulelor inflamatorii, cunoscute sub numele dehistamine, produse de sistemul imunitar atunci cand intra in contact cu substantele alergene. Inflamarea conjunctivei este cunoscuta si sub numele de conjunctivita si poate avea si alte cauze.

Scurgeri frecvente la nivelul ochiului

Alergiile pot avea ca simptom prezenta unor scurgeri apoase din ochii cainelui. Acestea pot fi periodice si sunt mai vizibile dupa ce cainele a fost expus la alergen. Un alt simptom il reprezinta stranuturile.

Lacrimare excesiva

Pe langa scurgerile la nivelul ochilor, cainele poate sa si lacrimeze foarte mult.

Strangerea din ochi

caine alergic

Este posibil ca, periodic, cainele tau sa stranga din ochi. Acest lucru este cauzat de durerea sau disconfortul provocat de conjunctivita.

Catelul isi trece laba peste ochi sau peste fata

Inflamarea ochilor poate cauza durere si cainele arata lucrul acesta dand cu labuta peste zona fetei. Il vei vedea ca isi acopera ochii sau fata cu labele sau ca isi ingroapa fata in materiale moi sau reci, cum ar fi asternutul lui.

Isi scarpina fata

Alergenii provoaca uneori mancarimi, iar cainele se scarpina in zona ochilor. In cazul in care se scarpina puternic si repetat, parul din zona respectiva va incepe sa cada sau animalul isi va provoca rani serioase.

Infectii secundare si alergiile oculare canine

Infectiile secundare pot aparea odata cu celelalte simptome. Bacteriile, ciupercile sau virusii ataca ochii cainelui, care sunt mai expusi la infectii. Patrupedul isi poate infecta ochii si cu labele, care sunt purtatoare de bacterii, virusi sau ciuperci luate din mediu. Infectiile duc adesea la aparitia unor simptome cum sunt scurgerile mai consistente, colorate (au culoare galbena, maro sau roz, in functie de agentul care provoaca infectia). Puroiul apare daca infectia este in stadiu avansat si nu este tratata.

Este foarte important sa identifici alergenul si sa il elimini din mediul in care traieste cainele. Solutiile si picaturile oftalmice cu continut de corticosteroizi calmeaza inflamatia si durerea. Infectiile secundare necesita administrarea de antibiotice orale.

Sursa: www.animalutul.ro

Bolile cainelui: Excrescente ale pielii

Excrescentele cutanate reprezinta mase de tesut crescute in piele sau care pot fi simtite sub piele. Cainii pot dezvolta umflaturi mici (papule) sau mari (noduli) pe piele. Aceste mase si umflaturi apar destul de des, in special la cainii batrani.

La ce sa fii atent?

Orice nodul sau umflatura noua trebuie examinate imediat, in special daca este vorba de un nodul care creste rapid, este fierbinte sau dureros, este ulcerat sau sangereaza, are o forma neregulata sau este bine prins de tesuturile de sub piele.

Oricare dintre semnele de mai sus reprezinta un motiv pentru a cere sfatul medicului veterinar.

 

Diagnosticarea

Veterinarul  va face un istoric complet. Asteapta-te sa iti adreseze urmatoarele intrebari:

  • Cand a aparut excrescenta?
  • S-a marit sau s-a micsorat, s-a modificat ca aspect?
  • Nodulul pare fi atasat de stratul intern al epidermei?
  • Cat de repede creste?
  • Au existat rani sau injectii recente?
  • Este doar un nodul sau mai multi?
  • S-a schimbat comportamentul animalului, mananca mai putin, a pierdut in greutate, a avut stari de voma, diaree sau este letargic?

Se va face o examinare fizica. Veterinarul va acorda atentie sporita aspectului masei, daca este sau nu dureroasa, daca este pe piele sau subcutanata, daca este atasata de tesuturile interne sau in ce loc a aparut. Testele suplimentare includ:

  • Aspiratia masei cu un ac mic, pentru a recolta celule in vederea examinarii sub microscop (citologie). Acest test nu necesita anestezie si duce la aflarea unui diagnostic.
  • Daca masa este ulcerata sau supureaza, lichidul va fi prelevat pe o lamela de microscop, pentru examinare.
  • Poate fi facuta o biopsie, fiind apoi trimisa unui veterinar patolog pentru examinare. Biopsia inseamna scoaterea completa sau partiala a masei.
  • O bucatica de tesut va fi trimisa pentru recoltarea culturii, daca este suspectata prezenta unor agenti infectiosi ca bacteriile sau ciupercile.

Tratamentul si ingrijirea la domiciliu

catel bolnav

 

Tratamentul depinde de cauza aparitiei masei cutanate. Nu exista un tratament specific pentru toate excrescentele de pe piele.

Administreaza-i cainelui toate medicamentele prescrise si monitorizeaza indeaproape masele cutanate, pentru a observa daca au crescut, sunt fierbinti, rosii si dureroase.

Daca excrescenta a fost scoasa sau i s-a facut biopsie, urmareste locul operatiei, pentru a vedea daca se infecteaza, inflameaza, daca este fierbinte sau dureros.

Masa sau nodulul cutanat poate fi in piele, in tesuturile de sub piele sau atasat de epiderma si tesuturile interne. Astfel, inmultirea celulelor, basicile cu lichid sau resturi sau inflamarea tesuturilor pot determina formarea unei mase cutanate. Impactul asupra sanatatii depinde de gravitatea cauzei care provoaca excrescenta si de succesul tratamentului.

Cele mai obisnuite cauze pentru aparitia excrescentelor cutanate sunt tumorile (maligne si benigne), zgarieturile, infectiile si alte cauze.

 

Tumorile maligne

 

Tumorile maligne reprezinta inmultirea celulelor canceroase care pun cainele in pericol fie prin invadarea tesuturilor apropiate, fie prin raspandirea lor in alte zone ale corpului (metastaza). Sunt prea multe tipuri de tumori cutanate pentru a le enumera aici, dar cateva din cele mai intalnite sunt:

  • Tumorile mastocitare. Acestea se compun din mai multe mastocite, un tip de celula care se gaseste in piele.
  • Aceste celule elibereaza substante implicate in raspunsul alergic si imun. Tumorile de acest tip pot invada local celulele sanatoase, ducand la metastaza.
  • Melanoamele. Acestea sunt tumori ale tipului de celule care pigmenteaza pielea. Ele pot fi maligne sau benigne. Melanoamele de pe picioare sau din cavitatea bucala sunt extrem de agresive si periculoase. Aceste tumori sunt de culoare neagra.
  • Fibrosarcoamele. Afecteaza tipul de celule care ajuta la formarea tesutului conjunctiv de sub piele. Duc de foarte putine ori la metastaza, dar sunt foarte distructive pe plan local.
  • Carcinoamele cu celule scuamoase sunt tumori maligne ale celulelor epidermei, care apar frecvent in zonele cu piele nepigmentata sau de culoare deschisa, din cauza arsurilor solare. Duc foarte rar la metastaza, dar distrug tesuturile locale. Pot fi provocate si de alte cauze.

 

Tumorile benigne

 

Tumorile benigne reprezinta inmultirea celulelor care nu invadeaza alte tesuturi si nu se raspandesc. Sunt periculoase doar atunci cand cresc intr-un spatiu inchis, cum ar fi in interiorul capului, unde pot presa creierul. Este nevoie sa fie scoase daca inhiba functiile importante sau daca se rup si sangereaza sau daca devin suparatoare. Cateva din tipurile de tumori benigne sunt listate mai jos:

  • Lipoamele sunt tumori benigne din celule de grasime, care se gasesc sub pielea cainilor. Acestea devin o problema atunci cand cresc foarte mult sau cand cresc intr-un loc care impiedica animalul sa se miste.
  • Adenoamele perianale se gasesc sub coada, in piele, langa anus. Apar de cele mai multe ori la masculii care nu au fost castrati. Probabil ca veterinarul iti va recomanda sa-l si castrezi odata cu scoaterea masei cutanate, pentru a preveni aparitia altor tumori. Din fericire, varianta maligna a acestei tumori, adenocarcinomul perianal, este rara.
  • Abcesul este colectarea unor celule inflamatorii (celulele albe din sange) care s-au strans intr-o zona din sau de sub piele, prin stimularea unui agent infectios (ciuperca sau bacterie).
  • Hematomul este un spatiu umplut cu sange, care se gaseste sub piele si este cauzat de traume sau de un defect al sistemului de coagulare a sangelui.
  • Urticaria. Atunci cand cainele are o reactie alergica, celulele specifice vor elibera substante chimice care duc la inflamarea si inrosirea pielii.
  • Chistul este un spatiu din sau de sub piele, umplut cu lichid sau cu resturi celulare. Chisturile sunt cauzate de functionarea anormala a glandelor din piele.
patruped bolnav

 

Diagnosticarea include:

 

  • Un istoric medical complet si o examinare fizica. Va trebui sa raspunzi la intrebari de genul: cand a aparut excrescenta, cum arata atunci cand a aparut si cat de mult a progresat, cat de repede creste si daca este fierbinte, inflamata sau dureroasa. Vor fi necesare si alte teste, pentru a stabili cauza aparitiei nodulului sau a umflaturii.
  • Aspirarea masei. Materia aspirata se pune pe o lamela, este colorata si privita la microscop. Multe mase cutanate pot fi identificate astfel. De exemplu, celulele de grasime se afla in lipoame si mastocitele in tumorile mastocitare. Din abcese este aspirat puroi, iar din chisturi, resturi sau lichid. Din unele tumori este foarte greu sa fie aspirate celulele si acest test nu poate oferi un diagnostic. In plus, unele celule sunt dificil de identificat atunci cand nu apar sub forma lor normala.
  • Frotiul cu amprenta. In cadrul acestei tehnici, o lamela din sticla este apasata pe o leziune umeda si colorata pentru a fi privita la microscop. Este extrem de utila in examinarea abceselor deschise si a altor leziuni infectioase. Pe lamela se vor vedea nu numai celulele albe din sange, ci si agentul infectios (de tip fungic sau bacterian).
  • Biopsia. Aceasta procedura este folosita daca problema nu poate fi stabilita prin alte metode. Dupa administrarea sedativului sau a anestezicului, este recoltata o bucata din masa cutanata, prin folosirea unui ac de biopsie sau a unui bisturiu. Biopsia este transmisa unui veterinar patolog pentru a afla tipul de celule prezente. O bucatica de tesut va fi trimisa pentru prelevarea culturii de agenti infectiosi.
  • Lichidele recoltate din masele cutanate sunt si ele trimise pentru obtinerea unei culturi. In functie de rezultate, se prescrie un antibiotic sau medicament antifungic.
  • Tehnicile imagistice, ca radiografia (raze X), ecografia si tomografia pot fi folosite pentru a evalua gradul de raspandire a masei cutanate, pentru a cauta metastaze in alte locuri si pentru a stabili procedurile chirurgicale.
  • Se fac si teste de evaluare a sistemului de coagulare, daca inflamatiile sunt hematoame.

 

Tratamentul depinde de diagnosticul final

 

  • Tumorile maligne pot fi indepartate chirurgical, tratate prin chimioterapie, cu radioterapie sau o combinatie a acestora.
  • Tumorile benigne sunt scoase doar daca devin enervante.
  • Abcesele sunt sparte, curatate si spalate. Dupa aceea se administreaza antibiotice.
  • Hematoamele sunt tratate prin identificarea si eliminarea cauzei. Hematoamele provocate de traume se vindeca fara tratament.
  • Chisturile pot fi deschise, drenate si spalate, tratate prin scoaterea completa a chistului sau pot fi lasate in pace daca acest lucru nu il deranjeaza pe stapanul cainelui.
  • Urticaria si alte reactii alergice sunt tratate cu medicamente antiinflamatoare, ca steroizii si antihistaminicele.

Sursa: www.animalutul.ro

Boli ale cainilor: Parvoviroza

Vaccinarea constituie o obligatie a stapanului in vederea mentinerii sanatatii animalului sau. Parvoviroza, o boala care este fatala in unele cazuri, poate fi evitata daca iti vaccinezi catelusul. Unul dintre simptomele acestei maladii este diareea, dar atentie: nu orice caine care are diaree sufera de parvoviroza.

Ce este parvoviroza?

Parvoviroza este o infectie virala specifica patrupezilor. Afecteaza in special puii. Virusul se dezvolta rapid in preajma celulelor care se divid. Mucoasa intestinala a cateilor are cea mai mare concentratie de astfel de celule. Virusul ataca si omoara celulele, cauzand diaree (adesea cu sange), depresie si suprimarea celulelor albe – care fac parte dintr-un alt grup de celule divizibile. Atunci cand este afectat miocardul, catelusul poate muri subit.

Parvoviroza este o boala fatala?

Anumiti catei infectati cu parvoviroza vor muri, desi sunt tratati prompt si adecvat. Nu exista statistici exacte insa aproximativ 80% din patrupezii aflati sub tratament reusesc sa supravietuiasca. Fara un tratament adecvat, cateii vor muri.

Datorita ratei crescute a mortalitatii, parvoviroza beneficiaza de multa publicitate gratuita. Multi oameni cred ca daca un caine are diaree, automat sufera de parvoviroza. Nu este adevarat. Exista multe alte boli si afectiuni care pot conduce la diaree. Daca ai un catel, nu-ti asuma riscurile. Du-l la veterinar pentru o examinare atenta, din moment ce diareea este un simptom al mai multor boli.

 

Sursa:  www.animalutul.ro