Tratarea bolii Duchenne la caini cu ajutorul celulelor stem!

Tratarea bolii Duchenne la caini cu ajutorul celulelor stem!
Conform ultimelor cercetari intreprinse de medici din Italia si Franta, tratamentul cu celule stem aplicat pe caini diagnosticati cu Boala Duchenne a rezultat in cresterea fortei musculare.

In numar de 3,500 de baieti sufera de distrofie musculara - forma Duchenne aparuta in urma unei mutatii genetice, mai exact a distrofinei, proteina importanta care mentine sanatatea musculara. Cercetatorii sunt aproape siguri ca acest experiment va duce la un tratament benefic pentru orice tip de distrofie musculara pentru oamenii care sunt deja diagnosticati.

Experimentele pe soareci au dovedit acelasi rezultat benefic pentru acei soareci ce avea forma Duchenne de distrofie musculara, asa ca experimentele au mers mai departe pe subiecti noi: caini. Rezultatele sunt aceleasi pentru ambii subiecti: celulele stem au devenit fibre musculare. In cazul cainilor mutatia genetica ce a provocat aparitia bolii a fost corectata cu succes.

 

Tratamentul cu celule stem – un real succes!

 

Celulele stem au fost injectate la caini o data pe luna pe toata durata tratamentului. Cainii afectati de Duchenne care au fost injectati cu celule stem de la caini sanatosi au raspuns mai repede decat cei care au fost injectati cu celule stem corectate genetic. Din 6 caini, doar 4 au beneficiat de recapatarea distrofinei in tesutul muscular si a fortei musculare.

Unul dintre caini aflat la o varsta inaintata nu si-a mai pierdut abilitatea de a merge, alti doi care nu puteau sa se mai miste si-au recapatat formidabil mobilitatea. Iar ceilalti doi nu au reusit sa isi imbunatateasca starea de sanatate, unul dintre acestia a decedat dupa ce i s-a aplicat tratamentul. Cercetatorii cred ca ar fi trebuit sa li se administreze doze mai mari pentru a putea sa se vada rezultate.

Oricum cercetatorii din Italia si Franta sunt multumiti de rezultate: mai ales de acei caini cu Duchenne care au primit celule stem de la caini sanatosi si au avut o recastigare a fortei musculare. Ei sustin cu optimism ca acest rezultat va folosi in experimentele viitoare si ca se va simti diferenta, iar daca pacientul va putea sa primeasca propriile sale celule nu va mai fi nevoie sa ia medicamente imunosupresive.

Sa speram ca acest tratament va evolua simtitor in beneficiul tuturor.

 

Problema “ochilor incetosati” la caine

Cainele tau are ochii incetosati si te intrebi daca ar trebui sa fii ingrijorat. Oare aceasta nu este doar una dintre acele probleme care apar odata cu varsta? Totusi, este bine sa-ti duci cainele la veterinar, sa vezi exact despre ce este vorba.

Ochii patrupedului pot deveni incetosati din diferite motive. Unul dintre acestea este cataracta. Nu poti sa-ti dai seama care este diferenta dintre scleroza nucleara si cataracta doar uitandu-te la caine.Scleroza nucleara se manifesta ca o urmare normala a inaintarii in varsta, prin ochi incetosati.Medicul veterinar iti va spune de ce boala de ochi sufera patrupedul tau.

 

Ochii incetosati


Cristalinul este un disc solid situat in centrul ochiului si este situat in spatele irisului. Nu se vede in mod normal, deoarece este in intregime transparent, ca sticla. Lumina este receptata de ochi prin intermediul pupilei, prin cristalin, si ajunge in partea din spate a ochiului (unde nervii sunt stimulati de lumina).

 

caini

 

Pe masura ce cainele imbatraneste apar modificari care afecteaza tot corpul. Are mai putina energie, ia in greutate sau este afectat de artrita. Si in interiorul ochiului apar modificari. De-a lungul vietii cainelui se adauga noi straturi pe partea exterioara a cristalinului. Aceste straturi se formeaza in jurul centrului cristalinului. Ele, ca si nucleul, sunt transparente.

Pe masura ce cainele imbatraneste, nucleul devine mai solid. Acesta incepe sa fie tot mai putin transparent si mai incetosat; capata o nuanta albastruie. Acest proces este gradual si nu cauzeaza probleme de vedere, pana cand patrupedul este foarte batran. Boala se numeste scleroza nucleara.

Cataracta determina, de asemenea, un nor albastrui langa pupila. Afecteaza cristalinul. Cataracta apare atunci cand structura cristalinului incepe sa se schimbe.

 

Cataracta este mai frecventa la cainii mai in varsta decat la cainii tineri


Acest lucru este posibil pentru ca, pe parcursul mai multor ani, cainii mai batrani au fost expusi la cativa factori care le pot afecta vederea. Cataracta are o mare varietate de cauze, inclusiv radiatiile UV, ranire, malnutritie, genetica si boli precum diabetul. Duce la alte complicatii, in caz ca nu este tratata corespunzator.

Nu te ingrijora: cataracta nu reprezinta o urgenta, dar este important pentru caine sa fie vazut de medicul veterinar, pentru a determina cauza “ochilor incetosati”. Impreuna cu medicul veterinar poti determina modul in care doresti sa fie tratat patrupedul. Cel mai adesea nu exista un tratament pentru scleroza nucleara. Cainii au simturile atat de bine dezvoltate incat se descurca foarte bine chiar daca au vederea slabita sau sunt orbi.

 

caine latos

 

Tratarea cataractei la caini


Interventia chirurgicala pentru indepartarea cataractei a fost efectuata la oameni de multi ani si este posibila si pentru animalele de companie. Este o operatie costisitoare. Decizia ta va depinde de varsta si de sanatatea cainelui tau, de cat de avansata este cataracta si de bugetul de care dispui.

Ochii incetosati sunt o problema frecventa la cainii batrani. Doar pentru ca patrupedul tau are vederea slabita nu inseamna ca nu poate vedea. Si chiar daca nu poate vedea, nu inseamna ca nu este fericit! Cainii orbi se adapteaza bine la mediu, datorita celorlalte simturi care le sunt foarte dezvoltate.

 

Sursa: www.animalutul.ro

Bolile de inima la caini

Afectiunea degenerativa a valvei inimii este cel mai adesea intalnita la cainii batrani, putand cauza, printre alte complicatii, infarct. Bolile de inima care apar la caini sunt destul de numeroase, insa afectiunea degenerativa a valvei inimii este cea mai des intalnita. Aceasta mai e cunoscuta si sub denumirea de insuficienta valvulara, regurgitarea valvulara sau boala cronica valvulara.

Afectiunea degenerativa a valvei inimii si efectul asupra inimii cainelui

 

Valva cea mai afectata de aceasta boala este valva mitrala, localizata intre atriul stang si ventricolul stang. Poate fi afectata si valva tricuspidala, situata intre atriul drept si ventricolul drept, dar este mai rar intalnit un astfel de caz. In ambele cazuri, insa este blocata circulatia sangelui dinspre atrii spre ventricole, in sens invers. Atunci cand apare aceasta boala degenerativa, valva afectata se ingroasa si poate avea un aspect nodular sau sufera alte modificari structurale. Aceste modificari degenerative duc la regurgitarea sangelui inapoi in atrii, formandu-se astfel un murmur al inimii, usor de descoperit la un control veterinar de rutina.

 

Insuficienta cardiaca congestiva la caini

 

Pe masura ce boala progreseaza, regurgitarea sangelui dinspre ventricole, inapoi spre atrii cauzeaza un volum, dar si o presiune crescuta de sange in ambele camere ale inimii. In cazul valvei mitrale, acest volum crescut de sange poate afecta plamanii, deoarece tot sangele se va scurge in plamani, ducand la edemul pulmonar si mai apoi la infarct.

teckel

In cazul valvei tricuspidale, presiunea marita va permite sangelui sa se scurga direct in piept si in cavitatea toracica. Aceasta afectiune este cunoscuta sub numele de insuficienta cardiaca dreaptasi poate duce la ascita.

 

Simptome

 

Cei mai afectati de aceasta afectiune sunt de obicei cainii in varsta, de rasa mica. Ambele sexe pot suferi de aceasta boala insa cei mai afectati sunt masculii. Rasele cele mai predispuse sunt: pudelii de talie mica, cockerii spaniel, schnauzerii de talie mica, teckelii, rasele de terrieri, Cavalier King Charles Spaniels. Aceasta rasa din urma poate suferi de aceasta afectiune la varste mult mai fragede decat restul raselor.

Rasele mari de caini, cum ar fi ciobanescul german, dobermannul sau Weimeraner-ul pot fi si ele afectata de aceasta boala, insa destul de rar s-au inregistrat astfel de cazuri.

La debutul afectiunii, in afara de murmurul de la inima nu sunt intalnite alte simptome. Insa cu cat boala avanseaza, simptomele intalnite sunt insuficienta cardiaca congestiva, tuse, dispnee, precum si un ritm accelerat al respiratiei. Alte simptome aparute pe parcurs sunt depresia, lipsa poftei de mancare si scaderea in greutate. Cainelui, care sufera de ascita, ca urmare a insuficientei cardiace dreapta, pozitia de culcat i se poate parea destul de incomoda si poate ramane frecvent fara aer. De asemnea, lesinul si aritmiile pot aparea in unele cazuri mai grave.

 

Tratamentul

 

In majoritatea cazurilor, tratamentul este orientat spre ameliorarea simptomelor de insuficienta cardiaca congestiva si poate implica urmatoarele medicamente: diureticele, ACE, digoxin, pimobendan.

In caz de ascita sau a unei acumulari de lichide in cavitatea toracica este necesara interventia chirugicala pentru eliminarea acestor lichide.

Afectiunea degenerative a valvei inimii, este cea mai frecventa cauza a bolilor cardiace care apar la rasele mici si la cainii in varsta. Tratamentul, atunci cand este necesar, vizeaza ameliorarea simptomelor, avand foarte rar efect curativ.

 

Sursa: www.animalutul.ro

Cainii si alergiile

Alergiile sunt greu de combatut. In cazul in care cainele tau se confrunta cu asa ceva, ar fi bine sa-l duci la medicul veterinar, pentru stabilirea cauzei. Incearca sa eviti expunerea la factorii care determina aparitia alergiei.

Este absolut normal pentru caini sa se scarpine, dar ce cauzeaza totusi mancarimea?


Pot fi multe motive, de la mancarimile cauzate de pureci pana la alergii. Mancarimea poate fi chiar neplacuta si poate duce la complicatii precum iritatii ale pielii si chiar infectii.

 

caine trist

 

Daca suspectezi ca patrupedul ar avea o alergie, este indicat sa-l duci la veterinar. Alergiile de sezonafecteaza pielea animalelor, iar in cazul oamenilor, problemele apar la nivelul sistemului respirator. Gandeste-te la perioada din an: daca sunt oameni care se confrunta cu traditionalele alergii de sezon, atunci si la caini exista o buna sansa sa fie afectati de aceleasi alergii.

Medicii veterinari pot indica cu precizie cauzele alergiilor prin realizarea unor teste, care pot fi costisitoare, insa necesare in cazul in care cainele sufera des din cauza lor.

 

Tratarea simptomelor alergiilor de sezon


Daca se cunoaste motivul alergiei, limiteaza-i expunerea la factorul alergic pe cat posibil. In cele mai multe cazuri, probabil nu va fi posibil sa determini cauza exacta. Tratarea simptomelor poate induce o stare de disconfort si poate diminua probabilitatea ca un caine sa se scarpine prea intens, astfel incat sa isi produca singur o infectie.

Magazinele pentru animale pun la dispozitia cumparatorilor remedii pentru alergii, unele dintre ele continand grasimi de peste si alte ingrediente care ofera hidratare pielii si blanitei, iar altele continandantihistamina. Tabletele mestecabile, alifiile si spray-urile au efect in combaterea alergiilor.

Daca apar simptome mai severe, consulta veterinarul. Acesta poate sa ii prescrie cainelui medicamentatia necesara atat pentru a combate alergia, cat si pentru a combate o infectie, daca este depistata. De asemenea, veterinarii pot sa iti sugereze sa ii dai cainelui medicamente antihistaminice care se elibereaza fara reteta.

 

caine la veterinar

 

Cum sa-ti ajuti cainele?


Un patruped va incerca sa isi ascunda starea de disconfort pe care o are, iar stapanul sau trebuie sa fie foarte atent la orice schimbari de comportament, inainte ca animalul sa se linga sau sa se scarpine. Astfel printre simptomele care indica ca ceva nu e in regula amintim starea de somnolenta mai accentuata si scaderea poftei de mancare. Este important pentru stapan sa isi cunoasca bine cainele, pentru a sti cum sa il ajute si cum sa previna o viitoare stare de disconfort sau chiar aparitia unei infectii.

Alergiile devin observabile atunci cand parul cainelui incepe sa cada, iar o periere periodica poate veni in ajutor prin diminuarea mancarimii pe care acesta sufera. Infectiile urechii sunt des intalnite la patrupezi.

Daca este posibil, incearca sa ii distragi atentia, astfel incat sa nu se scarpine prea des. Un guler din plastic, care sa impiedice scarpinarea, poate fi eficace, insa poate provoca depresia animalului, asa ca ar trebui sa fie folosit cu atentie si doar daca este nevoie.

Alergiile sunt neplacute pentru caini, cum sunt si pentru oameni, si dureaza destul de mult pana acestia vor scapa de ele.

 

Sursa: www.animalutul.ro

Boli genetice ale cainilor : Displazia de sold canina

La un caine sanatos, articulatia sferica se misca liber prin cavitate. Atunci cand apare displazia de sold, oasele nu se potrivesc bine in cavitate si devin friabile. Displazia de sold este considerata o boala genetica. Apare de obicei la rasele de caini mari, la rasele pure, precum Golden Retriever, Marele Danez, Saint Bernard si Rottweiler.

Poate de asemenea afecta si cainii de statura medie si uneori cainii de statura mica. In timp ce aceasta boala apare la rasele pure, daca doua rase diferite care sunt purtatoare se reproduc atunci puii lor cel mai probabil vor dezvolta displazie.

 

Cum functioneaza soldurile unui caine

 

Cavitatea sferica este situata la nivelul pelvisului unui caine, in timp ce articulatia sferica este situata la capatul femural al piciorului. La un caine sanatos, articulatia sferica se roteste liber si fara probleme in cavitatea sferica. Pe scurt, aceste oase se potrivesc si sunt tinute impreuna cu ajutorul unui ligament.

caine dog german

 

Displazia de sold la caini

 

Atunci cand apare displazia de sold, inseamna ca exista probleme cu articulatia. Pe masura ce boala avanseaza, articulatia devine friabila si apare subluxatia. Subluxatia apare atunci cand cele doua oase ale articulatiei nu mai intra in contact, rezultand probleme ulterior, schimbari de marime si forma a cavitatii si a articulatiei sferice. Din nefericire, aceasta afectiune poate afecta o parte sau ambele parti ale soldului.

Simptomele displaziei canine

 

Simptomele displaziei canine pot sa apara chiar si la 5 luni. Simptomele cele mai dese includ:

  • Durere, in special in timpul sau dupa exercitii
  • Dificultati de miscare
  • Disconfort
  • Schimbari in modul in care cainele merge
  • Rigiditate a picioarelor din spate
  • O mica saritura, in special cand alearga
  • Dificultate in urcarea scarilor
  • Schiopatare
  • Pierderea masei musculare
  • Imposibilitate de ridicare dintr-o pozitie culcata in picioare

Din pacate, din moment ce displazia de sold poate sa apara la orice varsta, multi stapani asociaza aceste simptome cu simptomele procesului de imbatranire. Totusi, cu tratament, multi caini batrani se vor reintoarce la nivele de activitate din trecut.

 

Diagnostic si tratament in cazul displaziei de sold la caini

 

Din fericire, diagnosticarea se poate face relativ usor. Cainele afectat, este adus de obicei in urma aparitiei simptomelor mentionate, si va fi supus unui test fizic. In timpul testului fizic, veterinarul va incerca sa recreeze simptomele sau durerea, de obicei printr-o serie de miscari ale picioarelor din spate.

Displazia de sold poate fi confirmata si cu ajutorul razelor X, care vor arata schimbari vizibile la nivelul unei articulatii afectate.

Odata confirmata afectiunea, stapanul are doua optiuni: tratament chirurgical sau pe baza de medicatie. Exista diverse tipuri de operatii care pot fi folosite pentru a corecta problema, precum ruperea si realinierea oaselor pentru a preveni subluxatia sau in cel mai rau caz displazia de sold. Printr-un tratament cu medicatii, cainele va fi nevoit sa isi schimbe stilul de viata, iar acest lucru implica o dieta adecvata, suplimente, calmante, antiinflamatorii, control asupra greutatii precum si exercitii.

 

Sursa: www.animalutul.ro

Cainele meu are viermi. Ce sa fac?

Poate fi devastant si dezgustator cand veterinarul iti spune ca patrupedul tau are viermi. Partea buna e ca limbricii si teniile pot fi observate din timp in fecalele cainelui si poti lua masuri pana nu e prea tarziu. E important sa-ti deparazitezi mereu cainele, mai ales ca anumiti viermi si paraziti pot fi transmisi omului prin excrementele infectate ale animalului.

Fiecare tip infectie cu paraziti necesita un altfel de tratament sau o alta medicatie, iar simptomele vor fi diferite. Stapanul cainelui ar trebui sa cunoasca semnele prevestitoare ale unor astfel de infectii, precum si diferitele tratamente disponibile.

 

Ce pericole ascund fecalele cainilor?

 

1. Limbricii

Exista doua tipuri de limbrici, iar infectia cu astfel de viermi este cea mai comuna la caine. Simptomele pot include: umflaturi la nivelul burtii, diaree, varsaturi, caderea parului si pierderi in greutate. S-ar putea sa vezi acesti viermi in materiile fecale sau in varsaturile patrupedului. Arata ca niste spaghete si au 15 cm in lungime sau  chiar mai mult. Tratamentul consta in medicamente administrate pe cale orala, dupa un examen de laborator. Limbricii se pot transmite si la om, insa o igiena adecvata va elimina pericolul.

2. Viermii cu carlig

Acestia nu pot fi observati cu ochiul liber; tocmai de aceea pot fi depistati doar de veterinar, in urma unui test. Simptomele pot include: scaun cu sange, anemie, pierderi in greutate, gingii deschise la culoare, diaree si lipsa energiei. Acest parazit poate fi tratat cu medicamente sau, in unele cazuri grave, prin transfuzie de sange. Si acesti viermi se pot transmite omului. Pastrarea unei igiene adecvate si spalarea pe maini dupa contactul cu patrupedul infectat poate preveni aparitia acestei infectii.

caine

3. Teniile

Printre simptomele infectiei cu tenii putem aminti: durerile abdominale, nervozitatea, mancarimile severe in zona anusului, varsaturile si pierderea in greutate. S-ar putea sa vezi acesti viermi in materiile fecale ale cainelui. Sectiunile rupe, care pot sa se mai miste, vor oferi fecalelor un aspect ca de orez. Teniile trebuie tratate cu medicamente administrate pe cale orala sau cu injectii de deparazitare. De obicei, injectiile nu ajung pentru ca aceasta infectie sa dispara.

4. Viermii bici

Acesti viermi nu pot fi observati cu ochiul liber, infectia putand fi diagnosticata in urma unor teste. Simptomele includ: anemie, pierdere in greutate, flatulenta, diaree cu sange sau cu mucozitati si lipsa de energie. Viermii bici se trateaza mai greu cu medicamente, insa pot fi prescrise si tratamente eficiente.

5. Viermii cardiaci

Desi infectia cu acesti viermi poate fi prevenita cu usurinta, in caz de netratare poate fi fatala. Simptomele nu apar decat abia in ultimul stadiu al afectiunii si includ: umflaturi la nivelul burtii, tuse, lipsa de energie si caderea parului. Deoarece simptomele apar tarziu, ar fi bine sa folosesti metode de prevenire, pentru a-ti tine patrupedul in afara pericolului. Intreaba veterinarul de fiecare data cand observi un simpton la cainele tau!

Infectia cu viermi poate reprezenta o experienta neplacuta, insa in aproape toate cazurile exista un tratament eficient care iti va ajuta cainele sa duca o viata sanatoasa.

 

Sursa: www.animalutul.ro

Importanta vaccinurilor si bolile cainelui

Vaccinarea unui caine este o sarcina importanta ce revine fiecarui stapan in parte. Un pui ar trebui sa primeasca primul vaccin la 8 saptamani si va necesita ulterior mai multe astfel de interventii, pentru a i se intari sistemul imunitar.

Majoritatea veterinarilor recomanda o serie de trei vaccinari, administrate la o distanta de patru saptamani din momentul in care catelul implineste 8 saptamani.

 

Primul vaccin tine la distanta catelusul de:

 

1. Adenoviroza

Mai este numita si “heptatita canina” deoarece ataca ficatul; poate afecta si rinichii, pancreasul si sistemul vascular. Adenovirusul cauza dureri abdominale, diaree, febra si, desi anumiti caini pot fi vindecati cu ajutorul antibioticelor si a transfuziilor sangvine, in cazul puilor poate fi o afectiune fatala.

caine mare

2. Maladia Carre

Aceasta este o boala serioasa care poate crea complicatii la nivelul sistemului nervos, respirator si gastrointestinal. Maladia Carre este asemanatoare cu rujeola; poate afecta toti cainii, indiferent de varsta, chiar daca apare de cele mai multe ori la pui. Afectiunea este extrem de contagioasa si se manifesta prin tuse, diaree, convulsii, probleme neurologice, iar in anumite cazuri poate produce decesul catelului.

3. Parainfluenza canina

Este asemanatoare cu gripa si poate fi tratata. Simptomele pot include: tuse, scurgeri nazale si ale ochilor si altele.

4. Leptospiroza

Bacteriile pot fi gasite in urina mamiferelor infectate sau in ape contaminate cu aceasta urina. Pot penetra pielea sau membranele mucoase si pot intra in fluxul sangvin al catelului, iar de aici vor ajunge si se vor localiza in tractul urinar, ficat si rinichi. Simptomele pot include: diaree, varsaturi si insuficienta renala cronica. Vaccinul impotriva leptospirozei este dat in acelasi timp cu cel impotriva maladiei Carre si impotriva adenovirusului, insa anumiti catei sunt alergici la el. Din pacate, acesta nu protejeaza patrupedul de toate formele leptospirozei, iar efectul se mentine vreme de opt luni. Daca animalul tau sta un timp in zone mlastinoase, cu iazuri ori in zone irigate din belsug, veterinarul ar putea recomanda sa-i faci vaccinul de doua ori pe an.

5. Virusul Corona

Acest virus cauzeaza inflamatii ale intestinelor si diaree. Cainii mai in varsta isi revin, insa pentru pui acest virus se poate dovedi fatal. Simptomele includ: scaderea poftei de mancare, diaree, febra, oboseala. Vaccinul trebuie administrat in trei serii in primul anu, iar apoi o data pe an.

 

Alte boli de care ar putea suferi un caine nevaccinat

 

Tusea de canisa

Cand patrupedul a implinit 12 saptamani ar trebui sa fie vaccinat impotriva tusei de canisa (Bordetella Bronchiseptica). Aceasta maladie este foarte contagioasa si se raspandeste repede in zonele cu multi caini, precum parcurile sau alte spatii verzi. Simptomele includ tusea foarte uscata si iritanta. Tusea de canisa poate fi tratata usor cu antibiotice. Tine minte ca patrupedul tau ar putea avea nevoie de un vaccin dupa patru saptamani, iar apoi o data pe an.

vaccin pentru caine boxer

Rabia

La 16 saptamani poti vaccina catelul impotriva rabiei. Majoritatea stapanilor asociaza rabia cu un caine turbat care are spume la gura si care doreste sa muste pe oricine ii apare in cale. Dar ceea ce multi oameni nu stiu e ca rabia este fatala, iar vaccinarea impotriva acestei boli este ceruta de legea multor state. Maladia este transmisa la caini prin saliva (adesea muscand un animal infectat si amintim ratonul sau sobolanul), iar simptomele includ: febra, varsaturi si diaree. Din moment ce este adesea fatala, iti poti proteja patrupedul vaccinandu-l.

Parvoviroza

Parvoviroza cauzeaza diaree cu sange si varsaturi si este adesea fatala in cazul puilor. Oriunde se strang mai multi caini exista riscul infectarii cu acest virus. Iti poti proteja patrupedul cu ajutorul vaccinului. Veterinarii recomanda cavaccinul impotriva parvovirozei sa fie administrat o data la patru saptamani la caini cu varste cuprinse intre 3 si 20 de saptamani, in functie de nivelul de risc. Vaccinarile anuale sunt recomandate.

Boala Lyme (Borelioza)

Daca traiesti intr-o zona in care aceasta boala este endemica, ar trebui sa iei in considerare vaccinarea. Boala Lyme este cea mai cunoscuta maladie transmisa de capuse. Veterinarul tau ar trebui sa stie daca catelusul ar trebui vaccinat sau nu.

Evita sa-ti plimbi patrupedul in spatii publice si sa-l lasi sa intre in contact cu alte animale, pana in momentul in care veterinarul iti spune ca poti face acest lucru. Totusi, catelusul nu trebuie separat de alti caini atata timp cat sunt sanatosi si vaccinati.

 

Sursa: www.animalutul.ro

Probleme de sanatate ale cainelui: linsul excesiv

Aproape fiecare caine se linge la un moment dat. Acest comportament poate irita unii proprietari, mai ales daca devine un obicei excesiv. Explicatiile pentru aceasta problema sunt numeroase si sunt fie psihologice, fie legate de sanatate. Unii caini se ling datorita caracteristicii rasei; altii o fac din cauza ca le este frica sau sufera de vreo boala.

Cainele se linge excesiv din motive biologice

 

Femelele isi ling puii pentru a-i mentine curati. Dupa ce puii se nasc, cateaua ii curata lingandu-i pentru a indeparta orice urma de sange. Acest lucru ajuta si in reglarea respiratiei la puii nou-nascuti. Un alt motiv pentru care femela isi linge puii este pentru a stimula eliminarea urinei si a materiilor fecale.

caine

caine

Linsul excesiv din motive psihologice

 

Stresul si oboseala pot cauza un astfel de comportament. Daca vei compara comportamentul uman cu cel canin, vei observa ca oamenii isi rasucesc suvitele de par cand sunt plictisiti sau stresati, iar cainii se ling din acelasi motiv.

In unele cazuri, linsul excesiv ar putea duce la alte probleme de sanatate, cum ar fi dermatita. Unii caini pot manca murdaria de pe podea, exprimandu-si starea de stres. Un patruped cu par sau murdarie in gura, care incearca sa inghita sau sa scuipe, este la fel de iritant ca si unul care se linge excesiv. Tratamentul poate fi administrat numai daca exista o problema de sanatate si numai dupa ce medicul veterinar a stabilit un diagnostic in urma unei consultatii fizice.

Unele persoane sunt de parere ca aceasta problema poate fi corectata si ca pedeapsa nu este o solutie. Recompensarea cainelui pentru un comportament corespunzator poate necesita mai mult timp, dar unii caini raspund la acest tip de dresaj.

Daca observi orice probleme ale pielii rezultate din linsul excesiv, trebuie sa contactezi un veterinar. Unii caini se vor linge pana cand vor avea zone fara par, acest comportament putand cauza complicatii precum dermatita sau infectii ale pielii. Aceasta problema poate fi solutionata si prin schimbarea dietei sau prin oferirea unei camere linistite, pentru ca animalul sa poata scapa de toata miscarea si galagia cauzatoare de stres. In orice caz, indiferent daca motivul care determina acest comportament este de natura biologica sau psihologica, cainele are nevoie de ajutor.

 

Sursa: www.animalutul.ro

Alergiile alimentare ale cainilor

Esti preocupata de faptul ca animalul tau ar putea suferi de alergii alimentare? Alergiile la mancarea de caine pot fi o problema serioasa si o sursa de stres pentru proprietarul patrupedului. O veste buna este faptul ca exista mancare speciala pentru cainii alergici sau… poti pregati chiar tu o gustare sanatoasa pentru animalul tau.

Simptomele alergiilor alimentare la caini

 

Alergiile alimentare sunt destul de comune, reprezentand aproape 10% dintre alergiile prezente la caini. Majoritatea patrupezilor care sufera de alergii dezvolta simptomele intre varsta de 2 pana la 6 ani, dar acestea se pot manifesta si la varsta de 5 luni sau 12 ani.

Simptomele alergiilor alimentare la caini includ mancarimi la nivelul fetei, urechilor, picioarelor si a vintrelor. Infectiile constante ale urechilor, scarpinatul si pierderea parului pot fi simptome ale alergiilor alimentare la caini. Infectiile cronice cu ciuperci sunt alte semne ale faptului ca animalul tau sufera de astfel de alergii.

caine alergic

Din pacate, exista numeroase boli si probleme care pot provoca aceleasi simptome astfel incat, pentru obtinerea unui diagnostic corect, cainele trebuie consultat fizic de catre  veterinarul curant. Odata ce acesta va elimina alte probleme posibile, poti trece mai departe la testarea anumitor alimente.

Hrana pentru cainii care sufera de alergii

 

Exista cateva tipuri de hrana pentru cainii alergici. Multi proprietari au observat rezultate pozitive prin folosirea mancarurilor preparate acasa si exista o mare varietate de retete online pe care le poti incerca.

Cere recomandari de la veterinarul tau privind alimentele care ti-ar putea ajuta cel mai mult cainele. Alergiile difera in functie de rasa cainelui. Veterinarul te poate sfatui care este cea mai buna modalitate de tranzitie la noul tip de hrana si daca gustarile si resturile de mancare sunt indicate pentru catel in primele 12 saptamani.

Concluzii

 

Daca ai impresia ca animalul tau sufera de alergii alimentare, asigura-te ca acesta este examinat cat mai repede de veterinar. Alergiile pot cauza o serie de simptome inconfortabile si pot influenta negativ viata cainelui.

 

Sursa: www.animalutul.ro

Cainele meu are diaree. Ce sa fac?

In cazul in care cainele tau are diaree, trebuie sa iei anumite masuri. In primul rand, nu-l hrani timp de 12 sau 24 de ore, pentru a-i da timp stomacului sa se linisteasca. Nu uita sa-l incurajezi sa bea cat mai multe lichide, ca sa evite deshidratarea. Daca diareea persista cateva zile, poate fi un semn al inflamarii intestinului si va necesita ajutor specializat.

Ce sa faci in cazul in care cainele are diaree?

 

Primul lucru pe care il ai de facut este sa controlezi si sa reduci hrana patrupedului. Pentru ca diareea sa dispara, lasa stomacul sa se linisteasca si nu hrani patrupedul pentru 12 sau 24 de ore. Cauta toate cauzele care ar putea duce la diaree: poate a baut lapte pe ascuns iar patrupedul are intoleranta la lactoza. Atunci cand mergi la veterinar asigura-te ca ai toate datele pentru ca fara o cauza exacta, se poate aplica un diagnostic si un tratament gresit.

caine bolnav

Diareea duce la deshidratare. Umple cu apa castronul cainelui si incurajeaza-l sa bea, astfel incat conditia lui sa nu se inrautateasca. Cand un caine are diaree, eliminarile excesive vor duce la pierderea de minerale, iar hidratarea este esentiala.

Exista pe piata diverse medicamente pentru cainii cu diaree. Nu toti patrupezii vor inghiti aceste medicamente cu usurinta. Incearca sa folosesti o seringa fara ac sau o pipeta pentru a introduce lichidul cat mai adanc in gatul patrupedului. De asemenea, daca patrupedul are intoleranta la lactoza si a baut lapte pe ascuns, poti incerca sa-i dai doar mancare de orez vreme de 2 zile. Daca situatia se inrautateste, nu mai sta pe ganduri si mergi cat mai repede la veterinar.

Cand sa ceri ajutor?

 

Daca diareea este frecventa si dureaza cateva zile, du-l la un control medical. Veterinarul va face ori o biopsie a zonei intestinale ori o colonoscopie canina.

Diareea poate fi cauzata de reactiile alergice pe care le are animalul la un anumit fel de mancare. Veterinarul va putea prescrie corticosteroizi, pentru a reduce simptomele intestinelor inflamate.

 

Sursa: www.animalutul.ro

Parvoviroza canina

Dupa cum sugereaza si numele, parvoviroza este o infectie virala. Exista insa un vaccin eficient in acest caz. Parvoviroza este o maladie care apare la catelusii care au o varsta cuprinsa intre 6 saptamani si 6 luni. Fara un tratament adecvat, aproximativ 80% din puii infectati mor. Daca se aplica un tratament corespunzator, in 85% din cazuri catelusii vor trai. Virusul poate persista in mediu pana la 5 luni.

Infectia apare de obicei in urma expunerii la materii fecale infectate. Perioada de incubatie este cuprinsa intre 4 si 14 zile. Simptomele includ varsaturi si diaree. Diareea are o nuanta galbuie spre gri la inceput, iar mai apoi capata nuante de rosu deschis (iar apoi rosu inchis).

Acest virus afecteaza ADN-ul. Exista doua tulpini majore: Parvoviroza canina 1 (CPV-1) siParvoviroza canina 2 (CPV-2). Forma CPV-2 a suferit mutatii de mai multe ori si exista diverse variatii, CPV-2a, CPV-2b si CPV-2c. Variatiile CPV-2a, 2b si 2c se pot regasi atat la caini, cat si la pisici; nu au fost raportate cazuri de infectare a celor din urma pana in momentul de fata. Virusul traieste in materiile fecale ale cainilor infectati. Se transmite la un alt patruped prin intermediul tesuturilor nazale. Virusul incepe sa se manifeste la 4 zile de la contractare. S-ar putea sa nu existe simptome in aceasta perioada.

Parvoviroza ataca rapid celulele care se divid. La animalele care se afla in perioada de crestere, diviziunea celulara are loc adesea in tractul gastrointestinal. Cateii care sunt infectati cu viermi, bacterii sau virusi intestinali sunt mai afectati de aceasta boala decat cei care sunt sanatosi. Un alt loc in care se intampla fenomenul de diviziune celulara este miocardul sau tesutul muscular al inimii. Cateii foarte tineri (care au mai putin de 8 saptamani), infectati cu parvoviroza pot suferi de probleme miocardice grave si pot muri. Daca acest lucru se intampla, ar putea fi afectati si ceilalti pui.

Diagnosticul

 

De obicei, de fiecare data cand apar simptome de diaree si varsaturi, multi posesori de caini se gandesc la ce e mai grav: pavroviroza. E bine de stiut ca aceste simptome pot indica si alte afectiuni. Aceasta boala infectioasa e greu de depistat si diagnosticat. Majoritatea catelusilor care sufera de aceasta boala par foarte bolnavi. Apar varsaturi si diaree severa. Celulele albe sunt suprimate, in special neutrofilele. Exista teste pentru depistarea parvovirozei, dar rezultatele pozitive false pot sa apara dupa 5 sau 12 zile de la vaccinare; pot aparea si rezultate negative false.

Un diagnostic adecvat poate fi dat in cazul in care apare o combinatie de simptome clinice suspecte, un rezultat pozitiv de test si daca exista un numar mic de celule albe. Daca sunt prezente doua din aceste trei criterii, atunci este probabil sa existe aceasta infectie, dar nu este nimic sigur. Cainii adulti care sufera de parvoviroza nu prezinta semne clinice ori diaree tranzitorie. Cainii care au peste 18 luni rareori au aceasta maladie.

catelus

Tratamentul

 

Nu exista medicamente speciale pentru tratarea acestei boli. Tratamentul consta in pastrarea catelului hidratat, nivelul electrolitilor sa fie echilibrat (se previn astfel infectiile secundare care pot sa apara din cauza leziunilor tesuturilor si din cauza numarului mic de celule albe).

Exista mai multe remedii care pot fi de ajutor cand vine vorba de tratarea parvovirozei. Medicamentele antiemetice- ondansetronul, dolasetronul si maropitantul (Cerenia Rx) intravenos sau subcutanat cu fluide – aceasta este o parte importanta a tratamentului chiar daca aceasta este o boala virala! Plasma hiperimuna sau serul antiendotoxin (Septi-serum RX), Flunixin (Banamine RX) pot fi benefice cateilor daca au septicemie (infectia se intinde foarte mult). Daca un pui supravietuieste primelor patru zile de tratament, cel mai probabil va supravietui acestei infectii.

Modul de prevenire

 

Puii sunt protejati de parvoviroza prin intermediul laptelui matern. Aceasta protectie este variabila si depinde de anticorpii pe care cateaua ii produce impotriva parvovirozei. In anumite cazuri, poate sa fie insuficienta sau inexistenta motiv pentru care puii de caine sunt vaccinati. Vaccinul impotriva pavrovirozei poate fi administrat doar dupa ce catelusii sunt suficienti de maturi pentru a lupta cu o infectie. In general, primul vaccin ar trebui efectuat cand puii au intre 6 si 8 saptamani. Doar o parte dintre pui reusesc sa lupte cu infectia dupa primul vaccin, dar din moment ce nu se poate preconiza care vor raspunde bine si care nu, sunt vaccinati toti.

Dupa cel putin doua saptamani (recomandat ar fi dupa 3 sau 4), e nevoie de un al doilea vaccin, rapelul. La acesta numarul celor care raspund bine creste, insa nici de aceasta data nu se poate asigura supravietuirea 100%. Din acest moment vaccinurile sunt administrate la un interval de 3-4 saptamani. Numarul vaccinarilor, precum si varsta la care se da ultimul vaccin, depind de serul folosit, de rasa patrupedului, de stilul sau de viata, de experienta stapanului si de experienta veterinarului cu aceasta boala.

Exista o perioada de timp cuprinsa intre doua si trei saptamani cand tulpinile de parvoviroza gasite in majoritatea infectiilor pot produce boala fara sa mai existe sansa ca vaccinurile sa functioneze. In prezent nu exista nici o modalitate de a evita aceasta perioada. In plus, nu este bine sa fie facute foarte multe serii de vaccinuri. Din acest motiv, trebuie evitata expunerea la locurile cu potential de infectie, precum parcurile foarte aglomerate, spectacolele de caini si adaposturile canine cel putin pana cand este facuta si ultima serie de vaccinuri.

Este important de stiut ca si cabinetul veterinar poate fi un potential loc de infectie, in special zona din afara spitalului. Patrupedele ar trebui duse direct inauntru si ar trebui tinute la distanta de ceilalti catei din camera de asteptare care par sa fie bolnavi. In cazul in care casa ta devine contaminata cu acest virus, curata toate suprafetele cu inalbitor diluat. Este foarte greu sa dezinfectezi o curte. In cazul in care curtea ta a fost infestata cu parvoviroza, ar fi bine sa nu achizitionezi un nou catel si sa-l expui riscului pana cand nu te-ai asigurat ca ai curatat si dezinfectat toate locurile din gospodarie. Zonele din curte care sunt expuse razelor solare vor necesita mai putin timp de dezinfectie decat zonele umbrite, umede si nisipoase.

 

Sursa: www.animalutul.ro

Cainii si sanatatea: profilul biochimic

Profilul biochimic este un test sangvin care evalueaza functia organelor interne, masoara electrolitii si nivelul enzimelor. Un profil biochimic este indicat la orice animal bolnav. Totodata, acest test poate indica evolutia unei boli, ajutandu-l pe veterinar sa prescrie un anumit tratament.

Un profil biochimic poate fi util in cazul unor animale aparent sanatoase. La un animal batran, anumite boli pot fi identificate cand se afla in primul stadiu al dezvoltarii. Nu sunt contraindicatii in privinta acestui test, insa trebuie sa fie facut cu grija, in special in cazul animalelor care au probleme la nivelul sangelui.

Ce dezvaluie un profil biochimic?

 

Un profil biochimic va dezvalui semne ale unor afectiuni la nivelul organelor, in special la rinichi sau ficat. Acest test poate fi facut pentru diagnosticarea diverselor probleme metabolice si pentru a ajuta veterinarul sa recunoasca anumite boli hormonale (endocrinologice). La animalele cu probleme urinare, care au varsaturi, diaree si cancer, profilul biochimic este foarte important. De exemplu, anumite deficiente sau excese ale sodiului, potasiului, calciului din sange pot pune in pericol viata patrupedului. In alte cazuri, testul biochimic va indica o anumita problema, iar veterinarul va putea recomanda alte teste pentru stabilirea unui diagnostic de baza.

caine la veterinar

Cum se face un profil biochimic?

 

Cainele este tinut de un asistent si pozitionat astfel incat sa aiba acces la vena. Zona este dezinfectata cu alcool sanitar si se evidentiaza vena, in unele cazuri fiind nevoie de tunderea parului din zona, in special la animalele cu par lung si vene mici.

Dupa recoltarea probei de sange, zona intepata va fi presata usor, pentru a nu exista sangerari ulterioare excesive sau umflaturi. Dupa analiza de sange, verifica frecvent daca intepatura nu mai sangereaza, mai ales daca patrupedul are probleme cu coagularea sangelui.

Majoritatea laboratoarelor folosesc ser pentru efectuarea testului, iar in acest caz proba de sange trebuie separata in mai multe parti. Sangele este lasat sa se coaguleze in tubul de sticla. Serul este indepartat si trimis laboratorului pentru analize. Majoritatea spitalelor veterinare au aparate pentru realizarea profilului biochimic si pot face acest test.

Un profil biochimic poate fi finalizat in aproximativ 40-60 de minute, din momentul in care probele de sange au ajuns in laborator. Rezultate sunt disponibile dupa o perioada cuprinsa intre 6 si 24 de ore.

Profilului biochimic este dureros pentru caine?

 

In general, durerea in acest caz este asociata cu momentul colectarii sangelui. Un mic ac este folosit in acest sens. Ca si in cazul oamenilor, si la animale durerea poate varia. In majoritatea cazurilor se simte o mica intepatura.

Este sedarea sau anestezia necesara pentru obtinerea unui profil biochimic?

 

Nu este necesara nici sedarea, nici anestezia in majoritatea cazurilor. Totusi, anumite animale pot sa se agite foarte mult. In aceste cazuri, ar putea fi nevoie de tranchilizare sau de anestezie locala pentru a se obtine probele insa acest lucru tine de fiecare caz in parte.

 

Sursa: www.animalutul.ro

Maladia Carre (Jigodia sau Febra canina)

Mult timp, maladia Carre a fost cea mai de temut boala virala care afecta cainii. Parvovirusul a depasit maladia Carre in aceasta privinta, dar febra canina inca ramane o boala care duce la moarte. Boala afecteaza dihorii, nurcile, nevastuicile si rudele acestora din familia Mustelidae, precum si ratonii, ursuletii panda si alti membri din familia Procyonidae. De curand s-a descoperit ca poate fi si cauza mortii mai multor lei africani.

Importanta vaccinurilor si bolile cainelui

 

Virusul maladiei Carre este un virus ARN din genul morbillivirusilor. La oameni, pojarul este cauzat de un virus de acest gen. Maladia Carre afecteaza mai degraba catelusii decat cainii batrani – probabil din cauza imunitatii dobandite in urma vaccinarii impotriva maladiei Carre sau a expunerii naturale la acest virus, lucru ce a dus la dobandirea imunitatii. Cu toate acestea, boala poate afecta cainii de orice varsta. Aceasta are simptome clinice foarte diferite, ceea ce face dificila depistarea sa. La unii caini, singurele simptome sunt o stare febrila trecatoare, poate insotita de lipsa poftei de mancare sau de o usoara depresie. Alti patrupezi sunt afectati de o stare de rau a intregului organism, cu scurgeri nazale si olfactive, tuse, febra, depresie, lipsa poftei de mancare, stari de voma si diaree.

Virusul are o perioada de incubatie de 3-7 zile care poate varia pana la 14 zile. In functie de tulpina virusului, pot aparea simptome variate, iar primavara si toamna maladia Carre poate avea o evolutie violenta si rapida.

catelus

Deoarece infectiile prea putin evidente trec de cele mai multe ori neobservate, iar infectiile severe sunt prezente la cainii care si mor din cauza acestei maladii, rata mortalitatii cauzate de boala Carre a fost intotdeauna foarte mare.

Unii caini supravietuiau infectiei initiale, nu fiindca s-ar fi vindecat, ci din cauza ca, intr-o perioada de la o saptamana la cateva saptamani de la infestare, apareau simptome neurologice. Apar atacuri de apoplexie, modificari comportamentale, mersul in cerc si alte probleme ambulatorii.

Multi patrupezi care prezinta simptome neurologice dezvolta spasme motorii sau „ticuri”. Acestea sunt cunoscute sub numele de coree. Animalele care supravietuiesc atat infectiei initiale, cat si complicatiilor neurologice ulterioare, pot suferi in continuare de vatamarea retinei, decolorarea corneei sau intarirea excesiva a pielii de pe nas sau pernitele labelor. Infectia cu maladia Carre este greu de diagnosticat.

Este posibil ca, imediat dupa vaccinarea catelusilor impotriva virusului, sa apara simptome clinice care sa indice aceasta boala. In multe cazuri este greu de depistat infectia. Exista o perioada latenta, intre momentul infectarii cainelui cu virusul si momentul aparitiei simptomelor, de aproximativ 10-14 zile, ceea ce inseamna ca este posibil ca unii catelusi deja infectati sa fie vaccinati inainte de aparitia simptomelor clinice. Vaccinarea nu este eficienta daca se face dupa aparitia infectiei.

Cateodata, virusul poate fi identificat in tesuturile bolnave prin folosirea unor tehnici imunofluorescente. Acestea lucreaza in celulele albe ale sangelui timp de mai multe zile dupa infectare si in membrana conjunctivala (partea roz din zona ochiului) timp de pana la 21 de zile dupa infestare. Tot in membrana conjunctivala se pot vedea si chisturile de incluzie. Chimia generala a sangelui si valorile celulelor sangelui nu sunt indicatori precisi ai prezentei virusului. Benzile din lichidul cefalo-rahidian (LCR) indica prezenta anticorpilor pentru virusul maladiei Carre si un nivel crescut al proteinelor.

Razele X pot scoate la iveala simptome de pneumonie, tipice unei infectii virale, dar nu suficiente pentru a demonstra prezenta virusului. In multe situatii, desfasurarea bolii ofera un diagnostic sigur, deoarece semnele initiale ale maladiei se transforma sunt insotite de simptome neurologice.

Exista tratament impotriva maladiei Carre?

 

In prezent, nu exista un tratament special pentru distrugerea virusului maladiei Carre. Ingrijirea si controlul general al simptomelor neurologice, cum sunt atacurile de apoplexie, pot ajuta la o recuperare relativa dupa aceasta infectie. Cu toate acestea, poate fi un proiect pe termen lung.

patruped bolnav

Prevenirea infestarii este cel mai bun mod de a trata maladia Carre. Este necesara vaccinarea catelusilor. Veterinarii incep vaccinarea impotriva acestui virus la varsta de aproximativ 6 saptamani si continua pana la 12 sau chiar 16 saptamani, la intervale de 3-4 saptamani. Vaccinul se repeta din cauza interferentei cu protectia anticorpilor transmisi cateilor prin laptele mamei.

Acesti anticorpi impiedica efectul vaccinului la aproximativ 75% din catei cu varsta de sase saptamani, 25% cu varsta de noua saptamani si doar la cativa catelusi cu varsta de douasprezece saptamani. Din acest motiv, prima vaccinare este o incercare de a trata 25% din cateii sensibili si vaccinarile ulterioare sunt facute pentru a oferi protectie aproape tuturor catelusilor carora li se administreaza vaccinul.

Unii catelusi au simptome de maladia Carre dupa vaccinare, chiar daca aparent nu sunt infestati. Acestia fac encefalita, care poate fi fatala, desi cei mai multi patrupezi se vindeca. Virusul maladiei Carre se afla in toate secretiile corporale ale animalului bolnav. Cainii pot raspandi virusul timp de cateva saptamani, in timpul bolii si a perioadei de recuperare. Virusul este foarte stabil in mediu si rezista cateva luni; este sensibil la dezinfectanti – puteti folosi Virkon pentru dezinfectarea zonelor unde a stat cainele bolnav. Virusul este transmis prin tuse, urina si fecale. Contamineaza nu doar catelusii nevaccinati si sanatosi, dar si mediul lor de viata.

Vaccinarea reprezinta o parte importanta a reducerii cazurilor de imbolnavire. Virusul este inca prezent in toata lumea si este necesar ca veterinarii si proprietarii de caini sa impiedice raspandirea acestei boli mortale.

Sursa: animalutul.ro

Bolile cainelui: Piodermita superficiala

Piodermita este o infectie bacteriana a pielii. Piodermita superficiala se refera la infectiile bacteriene care implica epiderma si portiunile foliculilor de par de la suprafata pielii. Medicul veterinar va recomanda un tratament bazat pe antiobitice.

  • Denumire comuna: Infectie cutanata bacteriana, piodermita superficiala canina, piodermita catelusilor
  • Denumire stiintifica: Piodermita superficiala, impetigo, dermatita superficiala pustuloasa, piodermita cutaneomucoasa, foliculita bacteriana

Piodermita superficiala afecteaza cainii tineri; aceasta afectiune poate fi asociata cu endoparazitism(viermi intestinali), alimentatie proasta sau cu un mediu murdar. Ciobanescul german si rasele derivate sunt cei mai predispusi la piodermita cutaneomucoasa.

Desi nu se cunoaste incidenta piodermitei superficiale, este considerata o afectiune foarte comuna. Cea mai des intalnita forma este foliculita bacteriana.

 

Simptome

 

Semne clinice primare

Papule (umflaturi rosii), pustule (cosuri), cruste, alopecia (pierderi de par), muscaturi de molii, naparlire excesiva, depigmentare de jonctiuni cutaneomucoase (in zona buzelor, a pleoapelor, a nasului si a anusului).

Semne clinice secundare

Prurit (mancarimi), seboreea uscata (blana tocita, slaba), seboreea oleosa (strat de blana unsuros)

Infectia este cauzata de bacteriile stafilococice (stafilococul Intermedius); rareori e cauzata de alte bacterii.

catel bolnav

 

Teste realizate pentru stabilirea unui diagnostic

 

Citologia pielii (teste frotiu, teste bazate pe banda de acetat) se realizeaza pentru evaluarea infectiilor, a pielii, pentru depistarea culturilor fungice, depistarea unor culturi bacteriene si a nivelului de sensibilitate. Ar putea fi indicate si alte teste pentru evaluarea unor afectiuni care stau la baza acesteia, precum diverse alergii, ectoparaziti si boli.

 

Prezentare generala

 

Piodermita este o infectie bacteriana a pielii. Piodermita superficiala se refera la infectiile bacteriene care implica epiderma si portiunile foliculilor de par de la suprafata pielii. Aceasta afectiune include impetigo, cutaneomucoasa, piodermita si foliculita bacteriana. Piodermita superficiala este adesea o afectiune secundara care are la baza o afectiune primara. Maladia este cel mai adesea produsa de Stafilococul intermediul, care traieste in pielea cainilor sanatosi. Aceste organisme pot sa apara in urma unor traume, in urma scarpinatului ori in urma unei infectii cu paraziti, din cauza unor factori hormonali, iritanti sau din cauza alergiilor.

La toate cele trei tipuri de piodermita, semnele clinice pot include: papule (umflaturi rosii), pustule (cosuri), cruste etc. Majoritatea cainilor au mancarimi puternice. Piodermita cutaneomucoasa s-ar putea manifesta prin umflarea buzelor, eroziuni, fisuri, cruste si depigmentare, in timp ce caderea parului si petele ar putea fi semne evidente ale piodermitei foliculitice.

Diagnosticarea piodermitei superficiale se bazeaza pe un istoric si pe semnele clinice. Citologia pielii, urmata de o examinare microscopica poate confirma diagnosticul. Deoarece piodermita este o afectiune secundara la baza careia sta una primara, ar putea fi nevoie de mai multe analize pentru depistarea unor culturi fungice, dar si de biopsie. Culturile bacteriene sunt adesea realizate pentru identificarea bacteriei implicate si pentru oferirea unui tratament adecvat. In cele din urma, cand piodermita este recurenta, este foarte importanta evaluarea unor posibile afectiuni care stau la baza acestei probleme: glanda endocrina (hormonii) si alergiile, care duc la aparitia infectiilor.

Veterinarul va recomanda un tratament bazat pe antibiotice. Acestea trebuie administrate cel putin trei saptamani. Ar putea fi nevoie si de bai terapeutice, pentru calmare.

 

Sursa: animalutul.ro

Dermatita si alergiile cainilor

Dermatita este o afectiune de care sufera multi caini si diagnosticarea ei poate fi o provocare; odata diagnosticata, poate rezista la multiple tratamente. Inainte de diagnosticare trebuie excluse celelalte tipuri de dermatite. Ingredientele din alimente, fibrele sintetice si naturale, medicamentele si produsele farmaceutice, plantele si chiar praful pot duce la declansarea acestei afectiuni.

Chiar si bacteriile prezente in pielea cainilor pot produce reactii alergice! Aceste cazuri de sensibilitate sunt foarte greu de vindecat. Indiferent de tipul dermatitei, aceasta afecteaza in ultima instanta celulele, cauzand inflamatii, iar acest lucru se intampla cel mai des din cauza eliberarii histaminei din piele, depozitarii de antigeni/anticorpi, dilatarii unor vase de sange, eliberarii unor chimicale toxice din structurile intracelulare si din cauza iritatiilor chimice si fizice din terminatiile nervoase senzoriale.

 

La ce sunt alergici cainii?

 

Uita-te in jur chiar acum. Sansele ar fi ca patrupedul tau sa fie alergic la cel putin jumatate din substantele prezente in camera in care stai; iar aici nu includem toate acele substante microscopice din aer pe care acesta le inhaleaza!

Alimentele, mocheta, paturile, acarienii, sporii de mucegai, polenul, vasele din plastic, materialele obiectelor de mobilier si plantele ornamentale pot provoca reactii alergice. Alergiile alimentare sunt des intalnite.

 

Cum se dezvolta alergiile?

 

Profilul biochimic al fiecarei vietuitoare este determinat de milioane de variabile genetice.

Agentul ofensiv este numit antigen. Saliva puricilor este un exemplu bun de antigen care provoaca hipersensibilitate. Cand antigenul intra in contact cu patrupedul, sistemul de aparare este pregatit sa lupte. Din pacate, in timpul acestei lupte (care este numita reactie la antigeni/anticorpi), efectele secundare pot produce iritatii la nivelul tesuturilor, inflamatii, roseata si distrugere a celulelor. Atunci putem observa cum cainele incepe sa se muste si sa se linga!

caine alergic

Imunologii au facut o clasificare a diferitelor tipuri de reactii alergice. Testele sanguine si de piele sunt metode comune, folosite pentru identificarea alergiilor. Probabil cea mai comuna dermatita alergenica la caini este dermatita atopica. Aceasta este provocata de diversi antigeni: praf, polen si alte substante organice microscopice. Cainii care sufera de atopie isi ling si rod ghearele, isi scarpina fata, pleoapele si urechile. Aceasta tulburare poate fi frustranta atat pentru caini, cat si pentru stapani. Patrupedul poate sa para ca se simte normal si deodata poate sa inceapa sa isi roada ghearele sau fata din cauza pruritului intens.

Tratamentul dermatitei alergice include medicatie, bai calmante, unguente si spray-uri. Antihistaminele pot neutraliza anumite efecte distructive ale histaminei eliberate in interior. Mai eficace in atenuarea disconfortului produs de alergii este cortizonul. Acest hormon secretat in mod normal de glandele suprarenale poate fi gasit in comert. Numerosi derivati ai cortizonului sunt folositi la fabricarea pastilelor, injectiilor, spray-urilor si unguentelor.

Atentie: Daca esti trimis acasa cu o prescriptie de cortizon sau daca patrupedului i-a fost administrat o doza de cortizon pentru stoparea mancarimilor, aceasta solutie s-ar putea dovedi grava in cazul in care nu e vorba de o dermatita cauzata de alergii, ci o dermatita cauzata de acarienii sarcoptici! Fii rabdator, dar perseverent. Daca patrupedul are mancarimi, daca se scarpina sau se linge, ori daca pielea sau blana nu arata bine, ar trebui sa mergi la un veterinar, pentru stabilirea unui diagnostic.

Trebuie sa retii: Nu exista niciun leac pentru alergii! Tot ceea ce poti face e sa eviti alimentele, materialele sau parazitii care declanseaza raspunsul sistemului imunitar; sa te asiguri ca “pacientul” are o alimentatie bazata pe produse de buna calitate.

 

Dermatita neurologica

 

Este greu de diagnosticat si de tratat.

Cea mai intalnita forma de dermatita neurologica este numita Acral Lick, Lick Granuloma sau Neurodermatita canina.

Dermatita neurologica este intalnita  mai rar in cazul pisicilor, insa la caini creeaza un impuls prin care acestia sunt facuti sa linga o anumita zona a corpului. In aceste cazuri, cainii se ling insistent si isi pot roade zona respectiva. De obicei, aparitia acestei dermatite este cauzata de: plictiseala, anxietate, frustrare. Cainele isi traumatizeaza zona fara incetare. Zona de care vorbim este, de obicei, una accesibila: zona membrelor, a incheieturilor, a gleznei si, in acest caz, pielii nu ii este permisa vindecarea. Episoadele dese de automutilare, vindecare partiala, apoi repetare a traumei provoaca desfigurari. Infectiile bacteriene severe provoaca daune permanente pielii.

Un caine a carui blana si piele nu arata bine are nevoie de atentie, pentru ca in mod sigur nu se simte bine. Ai rabdare cu veterinarul tau, pentru ca e nevoie ca fiecare categorie de dermatita sa fie evaluata: trebuie excluse anumite categorii si este nevoie de o diagnosticare inainte de inceperea unui tratament.

In cazul in care patrupedul sufera de o dermatita cronica, inca exista sperante. Solicita referinte cu privire la medici veterinari specializati in dermatologie.

 

Sursa: animalutul.ro

De ce sughit cateii?

Catelusul tau sughite des si incepi sa iti faci griji. E si normal: sughiturile repetate pot fi ingrijoratoare, dar asta nu inseamna ca nu sunt normale, cu atat mai mult cu cat este vorba de un pui. De obicei, catelusii incep sa sughita dupa masa, uneori minute in sir.

Sughitul indica o anomalie?

 

Sughiturile sunt cauzate de contractia involuntara a diafragmei, un muschi care separa abdomenul de piept si permite plamanilor sa se umple cu aer. Cand se contracta, aerul intra rapid.

catei

Daca un catelus sau chiar si un caine adult sughite des si regurgiteaza mancarea cu regularitate, nu ignora acest simptom. In acest caz, trebuie sa iti duci animalul la veterinar cat mai rapid. Daca ai un catel si sughite, dar nu regurgiteaza, nu trebuie sa te alarmezi insa tine-l sub observatie in caz ca apar alte probleme.

Regurgitarea nu implica un efort din partea animalului, dar vomitatul presupune si contractia muschilor abdominali, astfel ca implica un anumit efort care slabeste musculatura si organismul.

Regurgitarea mancarii dupa fiecare masa poate fi un simptom al unei anomalii la nivelul esofagului. In aceste cazuri, poate fi nevoie de interventie chirurgicala, insa doar veterinarul poate pune un diagnostic dupa ce a analizat starea generala de sanatate a cainelui.

Unii specialisti sustin ca sughiturile sunt un gest mostenit. Daca aceasta teorie este valabila, sughiturile ar putea avea cauze neurologice, intrucat animalele nu sunt inca pe deplin maturizate. Asta ar insemna ca, odata cu inaintarea in varsta, conexiunile neurologice s-ar reface, iar sughiturile ar disparea.

Stapanii mai putin grijulii considera ca e un gest adorabil si chiar isi filmeaza catelusii atunci cand sughit.

 

Sursa: www.animalutul.ro

Afectiunile cainelui: purecii si dermatitele

E interesant cum, incazul capuselor, rareori se declanseaza prurit sau reactii alergice, insa ocazional vor lasa o rana care se va vindeca extrem de greu. Capusele, mustele si tantarii pot fi considerate o pacoste insa, in general, nu provoaca probleme grave ale pielii. Ar putea fi nevoie doar de o tratare locala a zonei lezate.

Acarienii Cheyletiella

Se aseamana cu niste paianjeni mici si sunt adesea numiti Matreata Umblatoare deoarece, la o inspectie amanuntita, par ca niste fulgi care se misca la nivelul pielii. Fiind situati la nivelul pielii, pot fi indepartati cu usurinta daca se foloseste un sampon impotriva purecilor. Aceste organisme pot fi transmise la oameni, provocand, ca si in cazul cainilor, alopecie (caderea parului) si lasand pielea uscata.

caine in aer liber

 

Acarienii sarcoptici


Sunt cunoscuti si sub denumirea de scabie sau  raie rosie; creeaza un prurit sever si alopecie- caz in care pielea este iritata. Alergiile sunt adesea diagnosticate gresit chiar si de cei mai experimentati veterinari, fiind clasificate ca dermatite alergice.

Poti sa verifici pielea de cate ori vrei: nu vei putea observa aceste creaturi, deoarece se afla sub piele. (Chiar si capusele stau cu o parte a corpului la suprafata pielii cat timp se hranesc; capusele nu intra sub piele). Din pacate, multi caini sunt tratati cu cortizon pentru dermatita alergica cand, de fapt, dermatita este cauzata de acesti acarieni care provoaca prurit si inflamarea pielii. Cortizonul va inrautati situatia atunci cand nu este nevoie de el.

Acarienii sarcoptici se reproduc si se dezvolta de obicei pe caini, insa pot face acest lucru si in cazul oamenilor. Cu toate acestea, acarienii sarcoptici ai cainilor pot infesta si oamenii asa ca, daca observi ca patrupedul tau prezinta mancarimi, consulta cat mai repede un dermatolog. Spune-i ca suspectezi o infestare cu scabie.

 

Acarienii Demodex

 

Sunt numiti si raie. Acestia traiesc si se reproduc sub suprafata pielii, in foliculii de par si in glandele sebacee. Spre deosebire de acarienii sarcoptici, pot fi observati la microscop. Arata ca niste mici trabucuri cu picioare situate la jumatatea corpului.

Acesti acarieni pot fi vazuti cel mai adesea la caini. La cainii adulti pot sa apara in caz de boala, nutritie deficitara, tulburari ale sistemului imunitar sau din cauza conditiilor neprielnice de mediu. Ei creeaza un deficit proteic al organismului; de aceea, crescatorul trebuie informat in legatura cu o posibila infestare. Acarienii Demodex cauzeaza mancarimi usoare si alopecie.

caine in masina

 

 

Dermatita infectioasa

 

Organismele fungice sunt numite dermatofite. Un tip anume, Microsporum canis, cauzeaza pierderi de par si provoaca anumite pete circulare numite adesea pecingine. Dermatita infectioasa se poate transmite si la alti caini (iar uneori anumite tulpini sau organisme fungice pot fi transmise si la oameni), insaveterinarul poate depista si trata aceste infectii in cabinetul sau.

Malassezia pachydermatis duce la inflamarea zonei in care apare si poate produce iritatii ale pielii. Malassezia produce otita externa, prurit si inflamatii. Aceste organisme produc iritatii pruritice, unsuroase si urat mirositoare. Pielea este suprasolicitata si raspunde prin eliminare de histamina – care cauzeaza alte inflamatii, prurit si leziuni ale celulelor.

Dermatita bacteriana rareori se declanseaza spontan. O piele sanatoasa are intotdeauna un numar mare de bacterii. Daca ceva deranjeaza echilibrul, de exemplu antibioticele, se poate declansa aceasta dermatita! Orice leziune produsa pielii va declansa mecanismul de aparare al acesteia. In cazul in care se produc anumite iritatii ale pielii la contactul cu iarba, cu obiectele din plastic, barierele de aparare se distrug, iar bacteriile au drum liber.

Adesea, dermatita infectioasa este atat de iritanta, incat cainii isi vor linge ranile, iar vindecarea va fi practic imposibila. Dermatita infectioasa se caracterizeaza printr-o piele inflamata, prin umezeala lipicioasa si prin alopecie. Aceste simptome pot fi intalnite si in alte zone din cauza muscaturilor, linsului si scarpinatului. Piodermitele Lipfold reprezinta un exemplu de infectie cronica care afecteaza pielea.

Tratamentul dermatitei infectioase consta adesea in taierea parului din zona afectata, pentru a permite ranii sa se vindece. Ar putea fi nevoie de administrarea unor antibiotice pe cale orala. Oricand este prezenta o infectie, decizia de a administra cortizon trebuie analizata amanuntit. Antihistaminicele administrate pe cale orala ar putea reprezenta o idee mai buna.

 

Sursa: www.animalutul.ro

PIERDUT metis de ciobanesc German cu ciobanesc Belgian

Va rugam sa distribuiti!

PIERDUT metis de ciobanesc german cu ciobanesc belgian.
Are varsta 3 ani si a fost pierdut in zona Carrefour Berceni (Grand Arena).
E mare, peste 40 de kg, prietenos si banuim ca este foarte speriat.
Raspunde la numele de “Bitt” sau “Mic”.

Cand a fost pierdut purta la gat o zgarda metalica, nu are medalion.Daca aflati ceva va rugam sa ne contactati pe numarul 0730.670.444 – Florin sau pe adresa de email: spiningtheworld@yahoo.com

Sursa:  https://www.facebook.com/Robi.Animal.Protection.Association

Cauzele cancerului hepatic canin

Cancerul hepatic poate fi fatal pentru animalul tau de companie. Ficatul are capacitatea unica de a functiona normal chiar si atunci cand 70% din el este lezat. Acesta produce bila, ajuta la digestie, inmagazineaza nutrientii, ajuta la detoxifierea organismului, lupta impotriva infectiilor si intareste sistemul imunitar.

Deoarece compusii cancerigini si toxici trec prin ficat, acesta este predispus la cancer. Se poate produce metastaza in prima instanta, urmand ca boala sa afecteze si celelalte organe.

 

Cancerul hepatic canin

Acest tip de cancer este des intalnit la toate rasele si la toate varstele; poate fi de doua feluri: cancer hepatic primar si secundar. Cancerul hepatic primar este cauzat de o tumoare la ficat, insa nu este des intalnit; apare la cainii batrani si rareori se raspandeste sau produce metastaza in alte parti ale corpului.

Cancerul hepatic metastatic (cancerul hepatic secundar) isi are originea in alte organe, iar apoi ajunge la ficat. Ficatul este tinta principala a tuturor cancerelor metastatice care circula prin fluxul sanguin si prin sistemul limfatic.

caine negru

 

Simptomele cancerului hepatic canin

  • Pierderea poftei de mancare
  • Pierdere in greutate
  • Varsaturi
  • Diaree
  • Letargie
  • Anemie
  • Sete excesiva
  • Urinare excesiva
  • Dureri abdominale
  • Probleme de respiratie
  • Respiratie rapida
  • Gingii deschise la culoare
  • Icter

 

Care sunt cauzele cancerului hepatic canin?

Cancerul hepatic primar apare atunci cand patrupedul este expus la substante cancerigene. Mancarea din comert este principalul vinovat al aparitiei cancerului hepatic, deoarece contine aditivi periculosi, arome si conservanti. Acestia trec prin ficat in timpul procesului de detoxifiere. Anumite pesticide si coloranti care contin chimicale toxice pot fi ingerati de animal.

Otravurile care se regasesc in alimentele stricate, plante si in carnea altor animale pot fi elemente cancerigene. Din moment ce ficatul are doua surse din care primeste sange (artera hepatica si vena porta) riscul ca acesta sa fie atacat de celulele cancerigene este dublu.

Prevenire si tratament

Este esential sa te asiguri ca mediul in care traieste cainele este curat si sigur. Mancarea si apa trebuie intotdeauna sa fie proaspete si trebuie sa manance doar din vase curate. Nu ar trebui sa manance din gunoi sau alimente stricate si nu ar trebui expus la pesticide si fum.

In cazul cancerului primar, chirurgia ar putea fi o optiune, insa in cazul cancerului secundar, chimioterapia este singura solutie. Din moment ce simptomele cancerului hepatic sunt similare cu simptomele altor boli, acesta este dificil de diagnosticat.

Lucruri care pot imbunatati calitatea vietii patrupedului, desi nu sporesc durata de viata:

  • Alimentatie nutritiva
  • Doze recomandate de chimioterapie
  • Iubire din partea stapanilor

 

Sursa: www.animalutul.ro

Sindromul Cushing sau hipercorticism la caini

La caini, sindromul Cushing (hipercorticism) este o boala in care fie una, fie ambele glande adrenale produc un surplus de cortisol. Altfel spus, este cauzata de o hipersecretie de hormoni. Atunci cand nivelul de hormoni este ridicat, organismul este grav afectat. Boala poate fi tratata si controlata, dar nu vindecata. Este o povara pe care cainii trebuie sa o poarte toata viata.

Denumire uzuala: Sindromul Cushing, boala Cushing
Denumire stiintifica: Hipercorticism

Diagnostic, simptome si cauze

Cel mai adesea, sindromul Cushing apare la cainii de varsta medie si la cei batrani, dar asta nu inseamna ca nu poate aparea si la cei tineri. Incidenta bolii este mai crescuta in cazul anumitor rase: pudeldachshundboxerbeagle si la terrieri. Este printre cele mai frecvente boli endocrine ce apar la caini.

Simptome clinice primare:

  • senzatie exagerata de sete (polidipsie);
  • urinare frecventa (poliurie);
  • apetit exagerat (polifagie);
  • caderea parului (alopecie);
  • puncte negre (comedoane);
  • balonare (distensie abdominala);
  • gafaiala sau palpitatii;
  • slabirea muschilor.

Simptome clinice secundare:

  • tulburari respiratorii (dispnee) – pot aparea datorita unei tromboembolii pulmonare (cheaguri de sange in plamani).
  • simptome neurologice, cum ar fi atacul cerebral sau modificarile comportamentale. Cainele poate orbi sau poate deveni dezorientat.

Cauze

  • microadenom hipofizar (cand glanda hipofiza sau pituitara este mai mica de 1 cm)
  • macroadenom hipofizar (cand glanda hipofiza creste peste 1 cm)
    caine bolnav
  • tumori maligne sau benigne pe glanda pituitara sau pe glanda adrenala.

Organe si sisteme afectate

  • sistemul endocrin (hormonii)
  • pielea
  • blana
  • sistemul imunitar
  • ficatul
  • muschii
  • sistemul neurologic
  • sistemul respirator
  • rinichii
  • pancreasul
  • sistemul gastrointestinal
  • sistemul hematologic (celulele sanguine)
  • sistemul osos.

Analize
In mod normal, sindromul Cushing poate fi depistat prin intermediul unor analize de sange. Se face testul de stimulare ACTH (al hormonului adrenocorticotropic), testul de supresie la dexametazona, cu doze mici sau cu doze mari si se verifica daca ACTH endogen prezinta un nivel normal sau crescut. Pentru a determina daca animalul tau sufera de sindromul Cushing, se poate face si un test de urina sau o ecografie (analiza cu ultrasunete) a glandelor adrenale. Glanda pituitara poate fi evaluata si cu ajutorul tehnicii de imagistica prin rezonanta magnetica (IRM sau RMN). Caderea parului sau eventualele anomalii ale pielii pot fi identificate prin biopsie de piele. La cainii care au o tinuta sau un mers ciudat, se face biopsia nervilor sau a muschilor, pentru a determina daca sufera de acest sindrom.

Diagnostic diferential
Poate fi vorba de alte afectiuni hormonale, boli endocrinologice sau dermatologice, care cauzeaza sete sau urinare excesiva, inclusiv: boli ale rinichilor, infectii, boli ale ficatului sau tulburari psihologice. Si simptomele neurologice pot avea alte cauze: afectiuni sau boli inflamatorii, canceroase sau infectioase ale sistemului nervos.

Prezentare generala
Sindromul Cushing la caini este o boala in care glandele adrenale produc cortisol (sau alti hormoni) in exces. Cainii au doua astfel de glande in abdomen, situate in apropierea rinichilor. La exemplarele sanatoase, glanda pituitara (hipofizara) din creier regleaza nivelul hormonilor produsi de glandele adrenale.

La patrupezi, in cea mai comuna forma a bolii Cushing, pe glanda pituitara se dezvolta o tumora mica, benigna, denumita microadenom hipofizar. Aceasta produce un exces de ACTH (hormoni adrenocorticotropici), ceea ce face ca glandele adrenale sa produca, la randul lor, prea mult cortisol. In unele cazuri, tumora de pe glanda pituitara devine atat de mare incat provoaca simptome neurologice precum atacuri cerebrale sau modificari comportamentale. Rareori se intampla ca sindromul Cushingsa fie cauzat de o tumora pe una din glandele adrenale. In 50% din cazuri, aceasta este maligna.

Nivelul crescut de cortisol sau alti hormoni adrenali duce la aparitia mai multor simptome clinice si are efecte negative asupra organismului. Cainii bolnavi au polidipsie, poliurie si, in unele cazuri, polifagie. Alte simptome sunt: subtierea blanii, aparitia comedoanelor, gafaieli sau palpitatii, balonare si slabirea muschilor.

Anomaliile neurologice pot aparea mai degraba la cainii cu macroadenoame. Surplusul de hormoni adrenali poate cauza infectii ale pielii si tractului urinar, diabet, hipertensiune (tensiune arteriala ridicata), exces de proteine in urina, inflamatii ale pancreasului si cheaguri de sange in plamani.

Aceste simptome pot aparea si in cazul in care se administreaza medicamente ce contin corticosteroizi.

boala cushing la caini

 

Tratament

Ingrijire la domiciliu
Atunci cand apar aceste simptome, trebuie sa iti duci cainele la veterinar. Specialistul va determina daca animalul tau sufera sau nu de boala Cushing.

Ingrijire speciala
Analizele de sange sunt cea mai comuna metoda folosita pentru diagnosticarea bolii Cushing: testul de stimulare ACTH, de supresie la dexametazona, cu doze mici sau cu doze mari, si un test care verifica nivelul ACTH endogen. Niciunul din acestea nu este 100% sigur, uneori fiind nevoie sa se faca mai multe analize.

Alte analize care se pot face sunt: testul de urina, ecografia abdominala pentru evaluarea glandelor adrenale si a altor organe sau RMN-ul. E foarte important sa se stabileasca daca sindromul Cushing e cauzat de o tumora pe glanda pituitara sau de o tumora adrenala, pentru ca tratamentele si pronosticul sunt diferite.

Solutii
Pentru ca tratamentul sa fie potrivit, trebuie sa afli intai care este cauza bolii. Tumorile adrenale se indeparteaza prin operatie, daca e posibil, iar cele pituitare se trateaza cu medicamente. Cainele trebuie sa fie atent monitorizat pe intreaga perioada a tratamentului. Unele spitale fac si operatii de indepartare a glandei pituitare. Un alt tratament folosit la cainii cu macroadenoame pituitare este terapia cu radiatii.

Rezultat
Daca e bine gandit, tratamentul poate sa reduca simptomele bolii si poate indeparta multe dintre efectele negative ale acesteia. Starea cainelui nu se va imbunatati imediat, ci treptat, asa ca trebuie sa ai rabdare.

 

 

Sursa: www.animalutul.ro

De ce se scarpina cainii?

Nu de putine ori am intalnit persoane care se plangeau de agresivitatea cu care patrupedul se scarpina, lingea si se musca singur. Un astfel de comportament e un semn al unei afectiuni la nivelul pielii. Daca stapanii sunt innebuniti de aceste simptome, oare cum se simte bietul animal?

Alergiile si problemele care-l fac pe animal sa se scarpine, muste si linga excesiv, pot avea numeroase cauze si reactii severe asupra pielii si blanii cainilor. Unii caini pot petrece ore intregi alergand, sapand gropi, rostogolindu-se in iarba, iar simptomele intarzie sa apara. Altii, tinuti in spatii inchise si hraniti foarte bine, pot dezvolta probleme grave la nivelul pielii.

 

De ce prezinta cainele aceste simptome?

Simptomele pot sa apara din cauza mediului, nutritiei, parazitilor, alergiilor, din cauze neurologice si din cauza infectiilor. Trebuie sa stii ca exista numeroase carti care trateaza fiecare categorie in parte.

Dermatita cauzata de factorii de mediu

Cainii care intra in aceasta categorie sunt aparent sanatosi, insa prezinta prurit, caderea parului si iritatii ale pielii. Prin intrebarile pe care le pune stapanului in legatura cu dieta, activitatea, istoricul medical si mediul de viata, medicul veterinar poate sa scoata din calcul celelalte categorii de dermatita.

Analizand istoricul medical, acesta poate descoperi gradul de sensibilitate la factorii de mediu. Multi caini sunt sensibili la iarba. Iar prin observarea pielii patrupedului se poate determina cauza acestor probleme si pot fi luate masurile necesare.

Un exemplu ar fi eczema umeda. Leziunea poate sa apara din cauza umezelii de la nivelul pielii. Simptomele se declanseaza in special la cainii a caror blana este deasa si nu poate fi curatata cu usurinta. In aceste conditii, bacteriile se pot reproduce si pot duce la aparitia unei infectii. In anumite cazuri, eczema umeda se va raspandi foarte repede si va fi nevoie de o terapie agresiva.

patruped bolnav

 

Dermatita nutritionala

 

Tratarea acestor cazuri ar trebui sa fie usoara, insa chiar si azi multi veterinari si stapani de animale de companie cred in toate etichetele de pe alimentele pentru animale care spun Formula Completa si Echilibrata.

Fara o alimentatie adecvata, nu vor fi probleme doar cu blana si cu pielea, ci cu tot organismul patrupedului.

Daca iti hranesti cainele cu alimente uscate, asigura-te ca primul ingredient care apare pe eticheta e carnea, fie ea de vita, pasare, miel sau peste.

 

Suplimentele vor ajuta?

Absolut! Insa daca alimentatia este de inalta calitate, bazata pe carne, patrupedul nu va mai avea nevoie de acestea. Suplimentele de acizi grasi Omega si de diverse vitamine vor ajuta un caine care mananca produse obisnuite din comert. Multe probleme dermatologice pot fi evitate daca pisica si cainele au o alimentatie optima.

In anumite cazuri, adaugarea unor suplimente reprezinta factorul cheie in evitarea unor probleme de piele. In cazul in care blana si pielea cainilor si a pisicilor nu sunt sanatoase, ia in considerare o dieta bazata pe carne si adaugarea suplimentelor alimentare.

 

Dermatita cauzata de paraziti

In acest caz, stapanii cred ca patrupedul lor are pureci. Iar uneori acest lucru este adevarat. Inchisi la culoare, fara aripi si mici, purecii pot fi observati cum circula pe suprafata pielii, incercand sa se ascunda si sa se adaposteasca in blana.

Exista cateva tratamente eficiente impotriva acestora. Purecii sunt omniprezenti, insa intelegand ciclul lor de viata, locurile in care se adapostesc si folosind metode moderne de tratare, niciun caine nu va trebui sa treaca prin aceasta experienta, nu va trebui sa aiba parte de pierderi de par, muscaturi si infectii, ca rezultat al infestarii cu pureci.

Expunerea repetata la pureci poate declansa o hipersensibilitate (o reactie excesiva si anormala) la muscatura unui singur purece. Uneori nici veterinarii nu reusesc sa detecteze o infestare cu purici in momentul examenului fizic. Acesta este un exemplu clasic de dermatita cauzata de paraziti (muscaturi de purici), care duce la aparitia unei dermatite severe (cauzata de saliva puricilor).

 

 

Sursa: www.animalutul.ro

Afectiunile cainelui: Hematemeza (varsatura cu sange)

Hematemeza (varsatura cu sange) poate fi temporara sau poate fi un semn al unei boli gastrointestinale grave. Este posibil sa fie insotita de balonare, sete excesiva si pierdere in greutate. Medicul veterinar va pune un diagnostic in urma consultului.

Simptomele hematemezei

 

Aceasta afectiune se poate manifesta prin eliminarea unei cantitati mici de sange deschis la culoare (ceea ce poate indica o leziune a cavitatii bucale sau a gatului) ori prin eliminarea unei cantitati de sange care este mai inchis la culoare si coagulat (acesta indica probleme gastrointestinale serioase).

Printre simptomele acestei afectiuni se numara:

catel bolnav
  • Pierderea in greutate;
  • Balonari;
  • Sete excesiva;
  • Scaun inchis la culoare.

In continuare vei putea gasi patru cazuri pe care veterinarul le va exclude rand pe rand inainte sa ia in considerare posibilitatea unei afectiuni grave:

  • Otravirea;
  • Inghitirea unui corp strain;
  • Reactii adverse la medicamente;
  • Parazitii.

 

Ce boli stau la originea hematemezei canine?

 

Exista cateva boli gastrointestinale cronice care pot cauza varsaturile cu sange ale cainelui tau. Acestea includ:

  • Bolile renale;
  • Bolile hepatice;
  • Raul de miscare;
  • Tumorile;
  • Blocajul intestinal;
  • Parazitii.
Sursa: www.animalutul.ro

11 simptome ale hepatitei infectioase canine

Hepatita infectioasa canina este una din primele cinci cauze posibile ale mortii animalului de companie. Ficatul elimina reziduurile si toxinele din sange si produce bila, care ajuta la digestie. Atunci cand ficatul nu este in regula, sanatatea cainelui este in pericol. Patrupezii bolnavi de hepatita prezinta mai multe simptome. Cateva dintre ele, cum este icterul, sunt specifice hepatitei si altor afectiuni hepatice.

Simptomele hepatitei canine

 

  1. Deranjamente gastro-intestinale frecvente: voma, diareesi constipatie;
  2. Pierderea poftei de mancare si pierdere continua in greutate;
  3. Depresie si letargie;
  4. Abdomen umflat (balonare);
  5. Fecale deschise la culoare (gri sau albe);
  6. Urina tulbure;
  7. Icter (pielea sau tesuturile vizibile capata o nuanta galbuie);
  8. Dureri abdominale;
  9. Urinari dese si consum mare de apa;
  10. Probleme neurologice grave: atacurile de apoplexie, mersul fara tinta si modificari de comportament;
  11. Pot aparea si sangerari, dar cainelenu prezinta acest simptom decat in cazuri rare.

 

Sursa: www.animalutul.ro

Bolile cainelui: Cistita acuta

Cistita acuta este o inflamatie a vezicii urinare cauzata de o infectie bacteriana. In majoritatea cazurilor, bacteria se formeaza in tractul intestinal al cainelui si ajunge in vezica. Cistita acuta este mai des intalnita la femele decat la masculi.

Cauze posibile ale cistitei acute

Pietrele la rinichi pot predispune la cistita si la infectii ale vezicii. Anumite bacterii, precum stafilococul si proteus, pot duce la aparitia unor pietre numite “struvite”.

Tumorile vezicii pot, de asemenea, predispune la o infectie a tractului urinar.

Problemele sistemului nervos care impiedica animalul sa-si goleasca vezica complet pot genera infectii ale tractului urinar.

Anumite boli (diabet, boala Cushing) si cateva medicamente (cele de tipul cortizonului si cele impotriva cancerului) pot favoriza aparitia infectiilor tractului urinar.

Ce trebuie sa urmaresti?

  • sa nu existe sange in urina;
  • daca patrupedul depune un anume efort cand urineaza;
  • frecventa de urinare.

 

Diagnostic

catelusa

 

Sunt necesare anumite teste pentru recunoasterea cistitei acute si pentru excluderea altor boli. Acestea ar putea include:

  • Analizarea istoricului medical si o examinare fizica, precum palparea abdomenului pentru verificarea starii vezicii. Istoricul medical va include intrebari despre conditia reproductiva (daca patrupedul este activ din acest punct de vedere sau daca este castrat), precum si intrebari despre consumul de apa, urinari, apetit, scaderi in greutate, boli anterioare si despre medicamentele administrate anterior.
  • Sumarul de urina va fi facut pentru evaluarea prezentei celulelor albe, celulelor rosii si cristalelor. Observarea microscopica este utila pentru descoperirea bacteriilor insa, daca acestea nu exista, nu inseamna ca patrupedul nu poate suferi de o infectie a tractului urinar. Daca se constata ca urina este extrem de alcalina (pH ridicat), atunci este foarte posibil ca animalul sa aiba probleme in acest sens.
  • Cultura bacteriana ajuta la descoperirea bacteriilor din organism (de obicei E. coli, Stafilococi, Proteus sau Streptococi). Urina pentru cultura trebuie obtinuta prin cistocenteza (colectarea se face cu ajutorul unui ac steril trecut prin peretele abdominal pana in vezica urinara) sau prin cateterism (colectarea se face prin intermediul unui cateter steril trecut prin uretra si apoi in vezica).

Tratament

 

Tratamentul consta in administrarea unor antibiotice vreme de doua sau trei saptamani. Rezultatele testelor de sensibilitate pot fi folosite pentru alegerea antibioticelor adecvate. Totusi, anumite antibiotice (penicilina) ating concentratii mari in urina. Acestea pot fi eficiente chiar si cand testele de sensibilitate arata altceva. Din acest motiv, veterinarul ar putea recomanda un antibiotic fara a mai face teste suplimentare.

Cauzele predispozitiei (pietrele la rinichi, anomaliile sistemului nervos, tumorile vezicii urinare etc) sunt justificate la caini de anumite recidivari ale infectiilor tractului urinar.

 

Ingrijirea la domiciliu si prevenirea cistitei

 

  • Administreaza medicatia prescrisa de veterinar. Cel mai bine ar fi sa ii dai antibioticele dimineata si seara.
  • Cultura din urina ar trebui efectuata la 5 sau la 7 zile de la terminarea tratamentului cu antibiotice.
  • Ar trebui sa oferi patrupedului acces nelimitat la apa curata, proaspata. Ar putea fi nevoie de o evaluare a diagnosticului, pentru identificarea anumitor factori care predispun la infectii, in cazul in care cainele nu raspunde cum trebuie la tratament.
  • Este dificil sa previi cistita acuta. Cel mai bine este sa-ti incurajezi cainelesa bea cat mai multa apa.

 

Sursa: www.animalutul.ro

Alergiile oculare la caini

Simptomele alergiilor oculare la caini pot fi cauzate de mai multi factori; in cele mai multe cazuri, acestea sunt cauzate de inhalarea unor substante din mediu. Alergenii vor afecta sistemul imunitar si mai ales ochii cainelui. Daca recunosti din timp simptomele, poti inlatura mai repede senzatia de disconfort a patrupedului.

Ce simptome insotesc alergiile canine?

Inflamarea conjunctivei

Conjunctiva este zona alba vizibila din ochii cainelui. Cand patrupedul sufera de alergie, conjunctiva se inroseste si se inflameaza. Cauza este prezenta celulelor inflamatorii, cunoscute sub numele dehistamine, produse de sistemul imunitar atunci cand intra in contact cu substantele alergene. Inflamarea conjunctivei este cunoscuta si sub numele de conjunctivita si poate avea si alte cauze.

Scurgeri frecvente la nivelul ochiului

Alergiile pot avea ca simptom prezenta unor scurgeri apoase din ochii cainelui. Acestea pot fi periodice si sunt mai vizibile dupa ce cainele a fost expus la alergen. Un alt simptom il reprezinta stranuturile.

Lacrimare excesiva

Pe langa scurgerile la nivelul ochilor, cainele poate sa si lacrimeze foarte mult.

Strangerea din ochi

caine alergic

Este posibil ca, periodic, cainele tau sa stranga din ochi. Acest lucru este cauzat de durerea sau disconfortul provocat de conjunctivita.

Catelul isi trece laba peste ochi sau peste fata

Inflamarea ochilor poate cauza durere si cainele arata lucrul acesta dand cu labuta peste zona fetei. Il vei vedea ca isi acopera ochii sau fata cu labele sau ca isi ingroapa fata in materiale moi sau reci, cum ar fi asternutul lui.

Isi scarpina fata

Alergenii provoaca uneori mancarimi, iar cainele se scarpina in zona ochilor. In cazul in care se scarpina puternic si repetat, parul din zona respectiva va incepe sa cada sau animalul isi va provoca rani serioase.

Infectii secundare si alergiile oculare canine

Infectiile secundare pot aparea odata cu celelalte simptome. Bacteriile, ciupercile sau virusii ataca ochii cainelui, care sunt mai expusi la infectii. Patrupedul isi poate infecta ochii si cu labele, care sunt purtatoare de bacterii, virusi sau ciuperci luate din mediu. Infectiile duc adesea la aparitia unor simptome cum sunt scurgerile mai consistente, colorate (au culoare galbena, maro sau roz, in functie de agentul care provoaca infectia). Puroiul apare daca infectia este in stadiu avansat si nu este tratata.

Este foarte important sa identifici alergenul si sa il elimini din mediul in care traieste cainele. Solutiile si picaturile oftalmice cu continut de corticosteroizi calmeaza inflamatia si durerea. Infectiile secundare necesita administrarea de antibiotice orale.

Sursa: www.animalutul.ro

Boala Addison la caini (Hipoadrenocorticismul)

Aceasta boala apare atunci cand scade secretia de corticosteroizi, din glanda adrenala, o glanda mica situata langa rinichi, care produce diverse substante ce ajuta la reglarea functiilor organismului. Glucocorticoidele si mineralocorticoidele sunt doua dintre cele mai importante substante secretate de aceasta glanda.

Opusul bolii Addison este boala Cushing sau hiperadrenocorticismul. Aceasta apare atunci cand glanda secreta prea multi corticosteroizi. Boala Addison apare mai rar. La inceput, este greu de recunoscut, dar odata ce este diagnosticata, poate fi tratata.

caine mare
american bulldog

 

Glucocorticoide si mineralocorticoide

Sunt doua substante produse de glanda adrenala. Glucocorticoidele, cum ar fi cortizolul, au un rol in metabolismul glucidelor, lipidelor si proteinelor. Sunt partial responsabile pentru anumite reactii din timpul perioadelor marcate de stres.

Mineralocorticoidele, cum ar fi aldosteronul, influenteaza electrolitii, sodiul si potasiul din corp. Mai precis, ajuta la reglarea acestor electroliti, mai ales in situatiile stresante. Cand glandele adrenale nu functioneaza corespunzator, acesti hormoni nu sunt produsi in cantitati suficient de mari, iar metabolismul si echilibrul electrolitilor animalului duc la aparitia unor simptome si complicatii ale bolii Addison.

 

Cine se poate imbolnavi de boala Addison si care sunt simptomele?

Catelele tinere sau aflate la varsta mijlocie sunt cele mai predispuse la aceasta boala. Cu toate acestea, orice caine, de orice varsta, sex si rasa poate fi afectat de boala Addison. Pana si pisicile se pot imbolnavi de boala Addison, dar sunt cazuri foarte rare.

Simptomele sunt foarte vagi, astfel ca multe animale au simptomele cu mult inainte ca boala sa fie diagnosticata: letargie, anorexie, varsaturi si slabirea musculaturii. Uneori, se intampla ca animalul sa intre intr-o stare de soc, datorita dezechilibrului electrolitilor si metabolismului, intr-o perioada stresanta. Se intampla ca stapanii sa nu isi dea seama ca animalul lor este bolnav pana se intampla un astfel de episod. Daca nu este tratat la timp, socul poate fi fatal.

 

De ce inceteaza glandele adrenale sa produca aceste corticoide?

Exista o multime de motive in urma carora glandele adrenale pot ceda. Uneori, se intampla ca organismul sa inceapa sa-si atace propriul tesut. Alte cauze ale acestor boli pot fi infectii ale glandei, histoplasmoza, blastomicoza sau infarct, tumori sau amiloidoza. Boala Addison mai poate aparea atunci cand glanda pituitara nu mai secreta ACTH (Hormonul Adrenocorticotropic), un hormon care stimuleaza glanda adrenala. Exista cazuri in care hipotalamusul nu mai produce CRH, un hormon care controleaza glanda adrenala. Daca glanda pituitara sau hipotalamusului nu mai functioneaza, poate aparea o tumoare, inflamatie sau rana.

 

Cum se diagnosticheaza hipoadrenocorticismul?

La caini, boala Addison se poate diagnostica prin asa-numitul test rapid de stimulare cu ACTH. Totusi, pentru ca aceasta boala este rara si are o mare varietate de simptome, nu se recurge la acest test decat dupa ce se fac multe alte analize, pentru a elimina posibilitatea existentei unei alte boli.

Daca ajungi la spital cand cainele are o criza addisoniana, cauzata de un dezechilibru al electrolitilor si raspunde bine la tratament, atunci se pune un diagnostic prezumtiv, dupa ce animalul isi revine. Apoi, diagnosticul se confirma cu ajutorul unui test de stimulare cu ACTH.

In cazul in care cainele a pierdut din greutate in ultima vreme, da semne de letargie sau slabire a muschilor, semne care pot indica existenta mai multor boli, se fac intai niste analize de sange. Adesea, cainii care sufera de aceasta boala prezinta o crestere a nivelului de uree nitrogen din sange, dar si al creatininei, alaturi de o descrestere a glucozei din sange. Analizele de sange pot indica anemie cronica.

Intr-un test de stimulare cu ACTH, cainelui i se injecteaza acest hormon, care stimuleaza glanda adrenala. La un caine normal, rezultatul ar fi o crestere a cortizolului din sange, pe cand la un caine bolnav, acest lucru nu se va intampla.

 

Cum se trateaza boala Addison?

Odata ce cainele tau a fost diagnosticat cu boala Addison, tratamentul este relativ simplu si presupune inlocuirea mineralocorticoidelor si a glucocorticoidelor din corp. Pentru aceasta, medicul va prescrie un medicament si, la inceput, va monitoriza nivelul sodiului si al potasiului din sange, pentru a regla corect dozajul. Dupa aceasta faza, va trebui sa vina la control doar de 2-3 ori pe an, pentru a mai ajusta doza, daca e nevoie. Exista si un tratament mai nou pentru boala Addison, o injectie cu efect pe termen lung, care se da o data la 25 de zile.

 

Sursa: www.animalutul.ro

Sindromul Cushing la caini (Hiperadrenocorticism)

Apare atunci cand glanda adrenala produce un surplus cronic de glucocorticoide. La un caine normal, glanda pituitara produce un hormon numit ACTH (Hormonul Adrenocorticotropic), care stimuleaza productia de glucocorticoide a glandei adrenale. Acesti hormoni sunt importanti pentru diverse functii ale organismului.

Atunci cand glanda adrenala sau cea pituitara produce, din cauza vreunor dereglari sau probleme, prea multi hormoni, apare sindromul Cushing, o boala foarte complicata, care poate avea o multime de simptome si de cauze.

Cine se poate imbolnavi de sindromul Cushing?

De obicei, aceasta boala apare la cainii si pisicile de varsta medie sau la batranete. Apare mult mai des la caini, decat la pisici. La feline, se manifesta asemanator, doar ca pana la 80% din pisicile bolnave dezvolta in paralel si diabet. Acest articol se refera la sindromul Cushing, asa cum apare si se manifesta la caini. Majoritatea cainilor se imbolnavesc pe la varsta de 6-7 ani, dar sindromul Cushing poate aparea oricand intre 2 si 16 ani. Masculii si femelele sunt predispusi in egala masura la aceasta boala, indiferent de rasa.

sindromul cushing la caini
simptome sindrom cushing

Care sunt simptomele bolii Cushing la caini?

Rezultatul cresterii nivelului steroizilor este aparitia unor simptome clinice dramatice, dar si a unor leziuni. Boala progreseaza lent. Studiile arata ca majoritatea cainilor au avut cel putin un simptom specific bolii, cu 1 pana la 6 ani inainte de diagnosticarea bolii.

Simptomele apar treptat, astfel ca stapanii cred, de cele mai multe ori, ca ele se datoreaza inaintarii in varsta. Unii caini au un singur simptom, altii au mai multe.

Setea si urinarea exgagerate (polidipsie si poliurie): sunt cele mai comune simptome ale bolii Cushing.

Cainii beau de 2 pana la 10 ori mai multa apa decat de obicei, iar rezultatul acestui lucru nu poate fi decat poliuria. Acest simptom este prezent la 85% dintre cainii care sufera de boala Cushing. Chiar daca au fost invatati sa-si faca nevoile afara, animalele pot avea mici „scapari” in casa, pentru ca vezica lor se umple si nu se pot abtine.

Pofta de mancare exagerata (polifagie): un alt simptom clinic comun, care apare la 80% din animalele bolnave. Cainii incep sa fure mancare din gunoi, din dulapuri, de pe masa, incep sa cerseasca incontinuu si devin agresivi atunci cand vrei sa le iei mancarea din fata. Chiar daca animalul are alte simptome, stapanii nu le baga in seama, crezand ca animalul e sanatos, tocmai pentru ca are pofta de mancare.

Balonare: La 80% din cainii care au sindromul Cushing, abdomenul arata umflat. Grasimea se muta in zona abdominala, iar masa musculara dispare sau e slabita.

Pierderea parului (alopecie) si subtierea pielii: Si aceste simptome sunt destul de comune, aparand la 50%-90% din caini. Alopecia este motivul pentru care cei mai multi stapani decid sa-si duca animalul la un control medical. Totul incepe cu incheieturi ce par belite, apoi incepe sa cada parul de pe coapse, abdomen si, spre final, numai capul si extremitatile mai raman imblanite. Pielea poate deveni si ea mai subtire, astfel ca animalul se poate rani usor, iar ranile se vindeca foarte greu.

Alte simptome ce pot aparea sunt: gafaieli, infectii urinare care tot reapar, impotenta sau sterilitate.

Formele sindromului Cushing

Exista doua forme diferite ale acestei boli: hiperadrenocorticism pituitaro-dependent, respectiv o forma dependenta de glandele suprarenale (adrenale).

Prima apare atunci cand glanda pituitara secreta prea mult ACTH, un hormon care stimuleaza productia de glucocorticoide ale glandei adrenale. Cel mai probabil, aceasta forma este cauzata de o tumora a glandei pituitare. Aproximativ 80% din cainii care sufera de sindromul Cushing au aceasta forma de boala.

Cea de-a doua forma apare atunci cand glanda adrenala produce prea multe glucocorticoide. Cel mai adesea, aceasta forma este cauzata de o tumora pe glandele suprarenale. Exista si o forma iatrogenica* a bolii, ce apare atunci cand animalul primeste doze mari de steroizi. In acest caz, simptomele dispar atunci cand se inceteaza tratamentul cu steroizi.

Diagnostic

Un caine cu sindromul Cushing poate avea mai multe simptome, care nu sunt specifice doar acestei boli, ci pot indica si alte afectiuni. Din acest motiv, este foarte important sa ii faci analizele de sange si de urina necesare. Inainte de a pune diagnosticul, medicul trebuie sa se asigure ca animalul are si simptome, ca i-a facut nu doar analizele, ci si istoricul medical si ca toate semnele indica prezenta acestei boli.

Se recomanda urmatoarele teste:

Cortizol urinar si creatinina urinara: O mostra de urina este trimisa spre analizare la laborator. La majoritatea cainilor bolnavi, rezultatele vor indica o anomalie. Daca nu sunt bune, va fi nevoie de alte teste.

Testul de supresie la dexametazona: Cainele primeste doze mici de dexametazona. Dupa 8 ore, se face un nou test pentru a afla care este cantitatea de cortizol din sange. Cainilor sanatosi le scade cantitatea de cortizol din sange.

Testul de stimulare cu ACTH: Folosit si la evaluarea eficatitatii terapiei

Ecografie abdominala: Este un test bun, pentru ca medicul poate evalua starea tuturor organelor din abdomenul cainelui. In acelasi timp, veterinarul poate studia dimensiunea si forma glandelor suprarenale, observand astfel orice crestere sau tumora prezenta pe vreuna din glande.

Tratament

Exista mai multe optiuni pentru tratarea sindromului Cushing, dar tratamentul corect se stabileste in functie de tipul bolii. In cele mai multe cazuri, tumorile se indeparteaza pe cale chirurgicala, insa la 80% din cainii diagnosticati cu sindromul Cushing, este vorba de hiperadrenocorticism pituitaro-dependent, care se trateaza cu medicamente specifice.

__________________________

* cf. dexonline.ro, iatrogenie = Stare psihică produsă sau agravată pe cale psihogenă de către medic, de tratament sau de condițiile spitalizării
 
Surrsa: www.animalutul.ro

Sindromul Pica la caini

„Pica” este un termen folosit pentru a descrie o anomalie a apetitului, cand animalele poftesc substante care nu fac parte din regimul obisnuit al cainelui: bucati de lemn, nisip, metal, pietre, cauciuc etc. Sindromul Pica nu este o anomalie a sistemului digestiv, nici o problema de nutritie, ci o anomalie psihologica.

Care sunt simptomele?

Sindromul Pica are, de fapt, un singur simptom: ingerarea obiectelor sau a substantelor nealimentare. Asta nu inseamna ca daca animalutul tau a inghitit o data o piatra, este neaparat si bolnav. Atunci cand sufera de acest sindrom, cainele mananca astfel de lucruri in mod regulat, deci este un obicei. Este mai degraba o obsesie de a consuma anumite substante si obiecte nealimentare.

catelus adulmeca peretii

 

Care sunt riscurile?

Un astfel de comportament este riscant pentru sanatatea cainelui, pentru ca, in mod normal, aceste substante nu pot trece prin tractul gastrointestinal. Pietrele sau ciorapii, de exemplu, pot cauza blocarea completa a intestinelor, iar indepartarea acestor obiecte se poate face doar pe cale chirurgicala. In plus, pot dauna cavitatii bucale si dintilor.

 

Cum se controleaza problema?

Desi n-ai crede, pacientii cu un apetit anormal nu prea duc lipsa de vitamine, substante minerale, nutritive sau orice alte substante necesare unui regim sanatos. Pentru ca sindromul Pica este o anomalie psihica, este mai degraba un obicei decat o afectiune medicala, insa poate duce la complicatii grave. Aceasta boala nu poate fi tinuta sub control, insa exista diverse masuri pe care le poti lua: ii poti oferi cainelui tau o alternativa la acele obiecte, oase sau alte gustari interesante.

Cazurile mai dificile trebuie „atacate” altfel, punandu-i cainelui o botnita sau o zgarda prin care sa nu poata culege obiectele de pe jos. Cu o astfel de botnita, poate respira, poate gafai, mirosi si bea, dar nu poate manca. Este foarte important sa tii minte un lucru: niciodata nu trebuie sa lasi cainele nesupravegheat, atunci cand ii pui botnita. Daca aceste metode nu te ajuta, veterinarul poate prescrie anumite medicamente specifice.

 

Sursa www.animalutul.ro

Bolile cainelui: Excrescente ale pielii

Excrescentele cutanate reprezinta mase de tesut crescute in piele sau care pot fi simtite sub piele. Cainii pot dezvolta umflaturi mici (papule) sau mari (noduli) pe piele. Aceste mase si umflaturi apar destul de des, in special la cainii batrani.

La ce sa fii atent?

Orice nodul sau umflatura noua trebuie examinate imediat, in special daca este vorba de un nodul care creste rapid, este fierbinte sau dureros, este ulcerat sau sangereaza, are o forma neregulata sau este bine prins de tesuturile de sub piele.

Oricare dintre semnele de mai sus reprezinta un motiv pentru a cere sfatul medicului veterinar.

 

Diagnosticarea

Veterinarul  va face un istoric complet. Asteapta-te sa iti adreseze urmatoarele intrebari:

  • Cand a aparut excrescenta?
  • S-a marit sau s-a micsorat, s-a modificat ca aspect?
  • Nodulul pare fi atasat de stratul intern al epidermei?
  • Cat de repede creste?
  • Au existat rani sau injectii recente?
  • Este doar un nodul sau mai multi?
  • S-a schimbat comportamentul animalului, mananca mai putin, a pierdut in greutate, a avut stari de voma, diaree sau este letargic?

Se va face o examinare fizica. Veterinarul va acorda atentie sporita aspectului masei, daca este sau nu dureroasa, daca este pe piele sau subcutanata, daca este atasata de tesuturile interne sau in ce loc a aparut. Testele suplimentare includ:

  • Aspiratia masei cu un ac mic, pentru a recolta celule in vederea examinarii sub microscop (citologie). Acest test nu necesita anestezie si duce la aflarea unui diagnostic.
  • Daca masa este ulcerata sau supureaza, lichidul va fi prelevat pe o lamela de microscop, pentru examinare.
  • Poate fi facuta o biopsie, fiind apoi trimisa unui veterinar patolog pentru examinare. Biopsia inseamna scoaterea completa sau partiala a masei.
  • O bucatica de tesut va fi trimisa pentru recoltarea culturii, daca este suspectata prezenta unor agenti infectiosi ca bacteriile sau ciupercile.

Tratamentul si ingrijirea la domiciliu

catel bolnav

 

Tratamentul depinde de cauza aparitiei masei cutanate. Nu exista un tratament specific pentru toate excrescentele de pe piele.

Administreaza-i cainelui toate medicamentele prescrise si monitorizeaza indeaproape masele cutanate, pentru a observa daca au crescut, sunt fierbinti, rosii si dureroase.

Daca excrescenta a fost scoasa sau i s-a facut biopsie, urmareste locul operatiei, pentru a vedea daca se infecteaza, inflameaza, daca este fierbinte sau dureros.

Masa sau nodulul cutanat poate fi in piele, in tesuturile de sub piele sau atasat de epiderma si tesuturile interne. Astfel, inmultirea celulelor, basicile cu lichid sau resturi sau inflamarea tesuturilor pot determina formarea unei mase cutanate. Impactul asupra sanatatii depinde de gravitatea cauzei care provoaca excrescenta si de succesul tratamentului.

Cele mai obisnuite cauze pentru aparitia excrescentelor cutanate sunt tumorile (maligne si benigne), zgarieturile, infectiile si alte cauze.

 

Tumorile maligne

 

Tumorile maligne reprezinta inmultirea celulelor canceroase care pun cainele in pericol fie prin invadarea tesuturilor apropiate, fie prin raspandirea lor in alte zone ale corpului (metastaza). Sunt prea multe tipuri de tumori cutanate pentru a le enumera aici, dar cateva din cele mai intalnite sunt:

  • Tumorile mastocitare. Acestea se compun din mai multe mastocite, un tip de celula care se gaseste in piele.
  • Aceste celule elibereaza substante implicate in raspunsul alergic si imun. Tumorile de acest tip pot invada local celulele sanatoase, ducand la metastaza.
  • Melanoamele. Acestea sunt tumori ale tipului de celule care pigmenteaza pielea. Ele pot fi maligne sau benigne. Melanoamele de pe picioare sau din cavitatea bucala sunt extrem de agresive si periculoase. Aceste tumori sunt de culoare neagra.
  • Fibrosarcoamele. Afecteaza tipul de celule care ajuta la formarea tesutului conjunctiv de sub piele. Duc de foarte putine ori la metastaza, dar sunt foarte distructive pe plan local.
  • Carcinoamele cu celule scuamoase sunt tumori maligne ale celulelor epidermei, care apar frecvent in zonele cu piele nepigmentata sau de culoare deschisa, din cauza arsurilor solare. Duc foarte rar la metastaza, dar distrug tesuturile locale. Pot fi provocate si de alte cauze.

 

Tumorile benigne

 

Tumorile benigne reprezinta inmultirea celulelor care nu invadeaza alte tesuturi si nu se raspandesc. Sunt periculoase doar atunci cand cresc intr-un spatiu inchis, cum ar fi in interiorul capului, unde pot presa creierul. Este nevoie sa fie scoase daca inhiba functiile importante sau daca se rup si sangereaza sau daca devin suparatoare. Cateva din tipurile de tumori benigne sunt listate mai jos:

  • Lipoamele sunt tumori benigne din celule de grasime, care se gasesc sub pielea cainilor. Acestea devin o problema atunci cand cresc foarte mult sau cand cresc intr-un loc care impiedica animalul sa se miste.
  • Adenoamele perianale se gasesc sub coada, in piele, langa anus. Apar de cele mai multe ori la masculii care nu au fost castrati. Probabil ca veterinarul iti va recomanda sa-l si castrezi odata cu scoaterea masei cutanate, pentru a preveni aparitia altor tumori. Din fericire, varianta maligna a acestei tumori, adenocarcinomul perianal, este rara.
  • Abcesul este colectarea unor celule inflamatorii (celulele albe din sange) care s-au strans intr-o zona din sau de sub piele, prin stimularea unui agent infectios (ciuperca sau bacterie).
  • Hematomul este un spatiu umplut cu sange, care se gaseste sub piele si este cauzat de traume sau de un defect al sistemului de coagulare a sangelui.
  • Urticaria. Atunci cand cainele are o reactie alergica, celulele specifice vor elibera substante chimice care duc la inflamarea si inrosirea pielii.
  • Chistul este un spatiu din sau de sub piele, umplut cu lichid sau cu resturi celulare. Chisturile sunt cauzate de functionarea anormala a glandelor din piele.
patruped bolnav

 

Diagnosticarea include:

 

  • Un istoric medical complet si o examinare fizica. Va trebui sa raspunzi la intrebari de genul: cand a aparut excrescenta, cum arata atunci cand a aparut si cat de mult a progresat, cat de repede creste si daca este fierbinte, inflamata sau dureroasa. Vor fi necesare si alte teste, pentru a stabili cauza aparitiei nodulului sau a umflaturii.
  • Aspirarea masei. Materia aspirata se pune pe o lamela, este colorata si privita la microscop. Multe mase cutanate pot fi identificate astfel. De exemplu, celulele de grasime se afla in lipoame si mastocitele in tumorile mastocitare. Din abcese este aspirat puroi, iar din chisturi, resturi sau lichid. Din unele tumori este foarte greu sa fie aspirate celulele si acest test nu poate oferi un diagnostic. In plus, unele celule sunt dificil de identificat atunci cand nu apar sub forma lor normala.
  • Frotiul cu amprenta. In cadrul acestei tehnici, o lamela din sticla este apasata pe o leziune umeda si colorata pentru a fi privita la microscop. Este extrem de utila in examinarea abceselor deschise si a altor leziuni infectioase. Pe lamela se vor vedea nu numai celulele albe din sange, ci si agentul infectios (de tip fungic sau bacterian).
  • Biopsia. Aceasta procedura este folosita daca problema nu poate fi stabilita prin alte metode. Dupa administrarea sedativului sau a anestezicului, este recoltata o bucata din masa cutanata, prin folosirea unui ac de biopsie sau a unui bisturiu. Biopsia este transmisa unui veterinar patolog pentru a afla tipul de celule prezente. O bucatica de tesut va fi trimisa pentru prelevarea culturii de agenti infectiosi.
  • Lichidele recoltate din masele cutanate sunt si ele trimise pentru obtinerea unei culturi. In functie de rezultate, se prescrie un antibiotic sau medicament antifungic.
  • Tehnicile imagistice, ca radiografia (raze X), ecografia si tomografia pot fi folosite pentru a evalua gradul de raspandire a masei cutanate, pentru a cauta metastaze in alte locuri si pentru a stabili procedurile chirurgicale.
  • Se fac si teste de evaluare a sistemului de coagulare, daca inflamatiile sunt hematoame.

 

Tratamentul depinde de diagnosticul final

 

  • Tumorile maligne pot fi indepartate chirurgical, tratate prin chimioterapie, cu radioterapie sau o combinatie a acestora.
  • Tumorile benigne sunt scoase doar daca devin enervante.
  • Abcesele sunt sparte, curatate si spalate. Dupa aceea se administreaza antibiotice.
  • Hematoamele sunt tratate prin identificarea si eliminarea cauzei. Hematoamele provocate de traume se vindeca fara tratament.
  • Chisturile pot fi deschise, drenate si spalate, tratate prin scoaterea completa a chistului sau pot fi lasate in pace daca acest lucru nu il deranjeaza pe stapanul cainelui.
  • Urticaria si alte reactii alergice sunt tratate cu medicamente antiinflamatoare, ca steroizii si antihistaminicele.

Sursa: www.animalutul.ro

Boli ale cainilor: Parvoviroza

Vaccinarea constituie o obligatie a stapanului in vederea mentinerii sanatatii animalului sau. Parvoviroza, o boala care este fatala in unele cazuri, poate fi evitata daca iti vaccinezi catelusul. Unul dintre simptomele acestei maladii este diareea, dar atentie: nu orice caine care are diaree sufera de parvoviroza.

Ce este parvoviroza?

Parvoviroza este o infectie virala specifica patrupezilor. Afecteaza in special puii. Virusul se dezvolta rapid in preajma celulelor care se divid. Mucoasa intestinala a cateilor are cea mai mare concentratie de astfel de celule. Virusul ataca si omoara celulele, cauzand diaree (adesea cu sange), depresie si suprimarea celulelor albe – care fac parte dintr-un alt grup de celule divizibile. Atunci cand este afectat miocardul, catelusul poate muri subit.

Parvoviroza este o boala fatala?

Anumiti catei infectati cu parvoviroza vor muri, desi sunt tratati prompt si adecvat. Nu exista statistici exacte insa aproximativ 80% din patrupezii aflati sub tratament reusesc sa supravietuiasca. Fara un tratament adecvat, cateii vor muri.

Datorita ratei crescute a mortalitatii, parvoviroza beneficiaza de multa publicitate gratuita. Multi oameni cred ca daca un caine are diaree, automat sufera de parvoviroza. Nu este adevarat. Exista multe alte boli si afectiuni care pot conduce la diaree. Daca ai un catel, nu-ti asuma riscurile. Du-l la veterinar pentru o examinare atenta, din moment ce diareea este un simptom al mai multor boli.

 

Sursa:  www.animalutul.ro

Rabia canina

Rabia sau turbarea, cum este cunoscuta popular, este o boala infectioasa virala, fatala, provocata de virusul rabic. Acesta afecteaza sistemul nervos atat la om cat si la animale. Boala are o evolutie rapida, faza finala a acestei afectiuni fiind intotdeauna moartea. O alta denumire a a bolii este hidrofobia (frica de apa).

Desi toate animalele sunt receptive la virusul rabic, dintre animalele domestice cel mai predispus este cainele (aproape 90% dintre cazuri).

La caini, perioada de incubatie variaza intre 15 si 60 zile. Ulterior, rabia evolueaza rapid si are doua forme clinice: forma furioasa si forma paralitica.

Transmitere

Rabia se transmite de obicei prin muscatura, de la animalul bolnav la alte animale sau la om. O alta metoda de transmitere este prin contactul la nivelul unei rani deschise cu saliva unui animal infectat.

Atentie! Animalele contaminate transmit boala prin saliva chiar si cu 10 zile inainte de aparitia primelor simptome.

Simptome

Asa cum spuneam si mai sus, rabia se manifesta de obicei in doua forme: forma furioasa si forma paralitica. Spre deosebire de forma paralitica, in care, inafara de paralizie, animalul nu prezinta niciun fel de semn al bolii, forma furioasa se manifesta in trei etape.

Prima etapa a acestei forme de rabie, etapa prodomica, dureaza maximum doua zile si deseori trece neobservata. In aceasta etapa apare schimbarea brusca de comportament. In general, cainii sociabili si jucausi pot deveni agresivi si apatici sau invers, cei agresivi devin blanzi. Cele mai intalnite simptome de rabie sunt: lipsa fricii de oameni, neliniste, excitabilitate si salivare in exces. Un caine turbat, aflat in aceasta etapa o bolii, va consuma corpi straini sau substante ce nu sunt comestibile si va manifesta o sete excesiva. Frica de apa (hidrofobia) apare numai la om.

A doua etapa, faza de stare, se manifesta prin simptome ca: excitabilitate extrema, schimbarea vocii si agresivitate excesiva. Aceasta etapa dureaza de obicei intre doua si sase zile si se incheie cu paralizia faringelui. In aceasta perioada cainii turbati devin extrem de violenti si, daca sunt lasati liberi, ataca atat animale cat si oameni, de obicei prin surprindere, fara sa latre.

Ultima etapa, faza de paralizie, dureaza de la una la trei zile si se manifesta prin paralizia corzilor vocale, dilatatia pupilara (midriaza) si paralizia intregului corp, incepand cu membrele posterioare.

Al doilea tip de rabie, forma paralitica, denumita popular turbarea muta, se deosebeste de forma furioasa prin faptul ca animalele nu prezinta nicio schimbare de comportament. Cainii afectati de aceasta forma de rabie sunt abatuti si au privirea confuza, nu sunt periculosi deoarece din cauza paraliziei muschilor faringelui acestia nu pot nici musca, nici inghiti. Aceasta forma de rabie se manifesta rapid, decesul survenind intre doua si patru zile de la infestare, timp in care paralizia, la inceput usoara se extinde rapid in tot corpul.

Prevenire

Singura metoda de profilaxie a rabiei este vaccinarea antirabica. La caini, vaccinul antirabic este obligatoriu prin lege si trebuie repetat anual. Este bine de stiut ca perioada de validitate a vaccinului antirabic incepe dupa o luna de la vaccinare.

Retineti! Daca animalutul dumneavoastra a intrat in contact sau a fost muscat de un animal suspect, trebuie sa il duceti de urgenta la medicul veterinar. De asemenea, daca ati fost muscat de un animal infectat trebuie sa va prezentati cat mai repede la medic, deoarece la om, rabia poate fi vindecata atata timp cat tratamentul incepe in perioada de incubatie a bolii, in primele trei saptamani.

Toate animalele domestice pot contacta virusul rabic insa cel mai predispus este cainele iar dupa el pisica. De regula acestea iau virusul de la alte animale contaminate, cel mai adesea animale salbatice, in special de la cele carnivore.

Animale salbatice care pot transimte virusul rabic: vulpe (cea mai mare frecventa in Europa), lup, lilieci si altele.

 

Sursa: http://www.animalutul.ro

Lista cabinetelor care sterilizeaza gratuit in Bucuresti

 

Lista cabinetelor care sterilizeaza gratuit in Bucuresti

Lista cabinetelor care sterilizeaza GRATUIT caini cu si fara stapan in baza unui acord cu PMB, pe care v-o punem la dispozitie mai jos, am obtinut-o telefonic de la ASPA.

 

Daca veti intra pe site-ul www.aspa.ro, veti gasi o lista veche a cabinetelor care au castigat prima licitatie in acest program. ASPA nu si-a reactualizat site-ul, asa ca lista prezentata de noi acum nu o veti regasi pe site-l lor cel putin pana la aparitia acestei postari.

 

SECTOR 2

 

SC Flipper Trading Co SRL str Matei Voievod 103-113 tel 0723 268 704

 

SC Vet Help 2001 SRL B-dul Dacia 136 tel 021/211 29 64

 

SECTOR 4

 

SC Hera Clinic vet SRL tel 031 105 53 05

 

SC Eagle Vet Serv SRL tel 0727 040 661

 

SC Bimbo Vet SRL B-dul Constantin Brancoveanu nr 132 bl 3 parter

 

SECTOR 5

 

SC Biovet Farma SRL tel 021/410 34 69

 

SC Onevet Grup SRL tel 021/430 38 12

 

SC Galbinasu Vet SRL tel 0723 518 625

 

SECTOR 6

 

SC Lamy Vet Team SRL tel 0723 371 499

 

SC Sanita Vet SRL Al. Topoloveni nr 2 bl. A1 sc D et 1, ap 51

 

Pe lista mai sunt doua cabinete despre care nu am primit relatii referitoare la sectorul in care isi desfasoara activitatea.

 

SC Vet Magic SRL tel 0721 237 566

 

SC Sturzu Er Trick SNC ( sediul social in Buzau)

 

Acestea sunt datele obtinute telefonic de la ASPA. Mai multe relatii puteti obtine telefonic la numerele afisate pe site-ul lor.

 

Sursa: http://www.4animals.ro

Teckel – varietatea cu par sarmos

Origine Germania

Inaltime 35 – 45 cm

Greutate 5 – 9 kg

Istoric rasa Este o rasa de origine germana mai noua si s-a format in secolul al XIX-lea prin incrucisarea Teckelului cu par scurt cu Schnauzer si Dandie Dinmont Terrier.

Descriere Fizica Singura deosebire fata de varietatea cu par scurt o reprezinta blana. Are sprincene stufoase, mustati si o micuta barba, iar capul este acoperit cu o blana dubla cu un strat inferior pufos si moale si un strat exterior foarte aspru. Parul pe cap si urechi este mai scurt. Culorile intalnite sunt asemanatoare cu cele ale animalelor salbatece; varietatea negru cu cafeniu este mai rar intalnita. Rareori pot aparea caini cu blana rosie sau ciocolatie.

Personalitate Este un caine inteligent, vioi, abil, ascultator, foarte curajos, cu un simt olfactiv deosebit, activ si perseverent, curios si uneori dominant. Familia in mijlocul careia traieste este pe primul loc in viata sa, atat de atasat este de aceasta. Este destul de rezervat cu strainii. Trebuiesc socializati de mici atat cu copiii, cat si cu alti caini sau oriunde din casa altfel instinctele de vanator il vor face, cand va fi mare, sa transforme o joaca cu alt animal ( mai ales pisica ) intr-o vanatoare. Unele exemplare pot avea o atitudine prea curajoasa, imprudenta fata de alti caini mai mari.

Ingrijire Blana acestui caine trebuie trimata de 2-3 ori pe an. Ghearele se taiep netru a fi scurte. Majoritatea acestor caini au teindinta sa manance mult, devenind obezi. Ideal este sa aiba 6,507 kg dar pot ajunge si la 14 kg. Un caine obez este un caine bolnav. Din cauza coloanei foarte lungi pot avea probleme la nivelul discurilor dintre vertebre. Nu trebuie lasti sa urce pe trepte sa sara pe scaun sau sa devina obezi. Se recomanda folosirea unui mini ham in loc de zgarda pentru a proteja coloana.

Conditii de viata Este un caine adaptabil la conditiile de viata oferite – aer liber sau apartament. Varietatea pitica este ideala pentru apartament cu conditie sa i se ofere posibilitatea de a face miscare zilnic. Are nevoie de socializare si dresaj.

Dresaj Dresajul acestui caine treubie facut de o persoana cu experienta si de prefeat in cadrul unui curs de dresaj pentru ca este un caine ce manifesta tendinte de dominare si de gandire independenta. Dar cu rabdare, o atitudine pozitiva, ferma, consecvent, fara a fi prea severe ( sufera daca sunt pedepsiti ) se pot obtine rezultate bune si sa invete multe, chiar daca nu va asculta intotdeauna orbeste comenzile. Are nevoie de miscare, plimbare, sa alerge ( aveti grija ca poate fugi daca apare ceva care sa-i starneasca instincetele de vanator ) pentru a se mentine in forma.

Utilitate Este un vanator excelent de animale mici de vizuina si chiar animale mai mare ( vulpi, porci mistreti ). Are o perseverenta deosibita in urmarirea prazii fiind capabil sa reziste si 48 de ore in cautarea ei. Este un bun paznic al locuintei si un devotat companion. Este folosit si in politie pentru a luat urma.

West highland White Terrier

Origine Scotia

Inaltime 24 – 28 cm

Greutate 6 – 9 kg

Istoric rasa Aceasta rasa a fost dezvoltata de colonelul Malcom pe mosia sa Poltalloch si pe mosia Roseneath a Ducelui de Argyl. A fost creat cu scopul de a obtine un caine de vanatoare de culoare alba care sa nu fie confundat la culoare cu vulpea. Seamana cu Cairn Terrierul, diferenta majora este data de culoarea blanii

Descriere Fizica Este un caine de talie mica, proportional , mai mult inalt decat lung, musculos. Capul este lat in comparatie cu lungimea, cu stop pronuntat, acoperit de un par moale si un nas mare, negru. Ochii sunt de marime medie, rotunzi, de culoare inchisa si cu sprincene stufoase. Urechile sunt mici, ascutite si ridicate. Coada este scurta de 12-15 cm, ascutita la varf si purtata drept, vertical. Blana este dubla, cu stratul exterior format din par aspru, drept, lung, de aproximativ 5 cm. Blana are un aspect zburlit pe fata, bot dand capului un aspect mare si rotund. Sunt de un alb imaculat.

Personalitate Este un caine inteligent, indraznet, curios, sigur pe el, curajos, vioi, jucaus, vigilent, dar poate fi si incapatanat, independent. Este loial si atasat familiei. Este suspicios cu strainii, dar un bun partener de joaca pentru copii. In general se intelege cu alti caini si alte animale din gospodarie numai daca a fost socializat de mic, in caz contrar poate fi dominant fata de alti caini si poate considera animalele mici din gospodarie ( pisici ) drept vanat si le poate fugari.

Ingrijire Blana acestui caine trebuie periata, pieptanata saptamanal pentru a o mentine ingrijita si trimata de 2-3 ori pe an.

Conditii de viata Este un caine adaptabil la conditiile de viata oferite – curte sau apartament, alaturi de un stapan cu experienta in resterea cainilor si activ. Are nevoie de socializare, dresaj, miscare.

Dresaj Este un caine vesel, jucaus, usor incapatanat, cu initiativa si nu trebuie lasat sa faca ce vrea el. Dresajul trebuie sa fie ferm, consecvent, echilibrat, fara a fi dur, sever. Ii place sa se joace cu mingea, sa alerge, sa sape, caci are un nivel ridicat de activitate.

Utilitate Folosit in trecut la vanatoarea de iepuri, vulpi, sau ca paznic al locuintei, astazi este folosit mai mult ca un animal de companie.

Halitoza si Respiratia urat mirositoare o problema reala!

Halitoza este termenul medical folosit pentru a descrie respiratia urat mirositoare. Aceasta problema este de cele mai multe ori urmarea unei afectiuni periodontale (infectii ale gingiilor si a osului care ajuta la fixarea dintelui, cauzate de acumularea placii dentare). Rasele mici sau cele brahicefalice (caracterizate de nasul scurt si fata plata, precum Pechinez, Pug sau Boston Terrier) sunt cele mai predispuse la boli ale gavitatii bucale, in special pentru ca dintii acestor caini sunt mai apropiati unii de ceilalti.
Simptome

In cele mai multe cazuri, nu exista alte simptome decat respiratia urat mirositoare. Daca mirosul neplacut este declansat de o boala a gurii, s-ar putea sa observati ca patrupedul isi pune labutza pe bot, isi pierde apetitul sau dintii incep sa-i cada. De asemenea, salivarea excesiva, mai ales daca apar si cantitati mici de sange, poate fi un simptom al bolilor cavitatii bucale.
Cauze

Halitoza poate fi provocata de boli precum diabetul zaharat, inflamarea cailor respiratorii sau marirea esofagului. Alte posibile cauze ale respiratiei urat mirositoare pot fi traumele (de exemplu electrocutarea). Infectiile virale, bacteriene sau fungice pot provoca emiterea de mirosuri neplacute in corp. De asemenea, dietele incorecte pot juca un rol in declansarea halitozei. Daca patrupedul dumneavoastra a mancat hrana stricata sau are obiceiul de a-si consuma propriile excremente (comportament numit coprofagie ), atunci sunt sanse mari ca halitoza sa se instaleze. Alte cauze ale respiratiei urat mirositoare pot fi faringita, amigdalita, cancerul bucal sau prezenta unor obiecte straine in gura. Totusi, bolile periodontale sunt cauza celor mai multe cazuri de halitoza.
Tratament

O data ce cauza halitozei a fost identificata, terapii diferite pot fi folosite pentru a combate problema. Daca o boala periodontala este gasita vinovata pentru respiratia urat mirositoare, tratamentul va include curatarea dintilor si extractia celor care sunt gata sa cada sau au pierdut mare parte din tesutul de sustinere. Unele medicamente pot ajuta la reducerea mirosului neplacut si la controlul diverselor probleme de sanatate ale gurii care provoaca respiratia urat mirositoare.
Cum puteti ajuta?

Va trebui sa va urmariti cainele indeaproape pentru a sesiza orice simptom al halitozei. Este foarte important ca patrupedul dumneavoastra sa primeasca ingrijire profesionista periodica a danturii, completata cu spalarea zilnica de catre dumneavoastra a dintilor animalului. Igiena dentara poate ajuta la prevenirea acumularii de bacterii, care duce indirect la halitoza. De asemenea, va trebui sa aveti grija ca animalul de companie sa nu manance hrana urat mirositoare sau din gunoi.

Da! Fumatul poate afecta sanatatea animalului dvs.

Nicotina este principalul compus neurotoxic din tutun. Nu multa lume stie ca nicotina este vanduta in principal sub forma de pesticid. Un exemplu de otravire cu nicotina este reprezentat de ameteala si starea de voma de dupa prima tigara fumata. Nicotina este toxica si pentru animalele de companie. Cele mai intalnite surse de intoxicatie cu nicotina sunt tigarile, mucurile de tigara si chiar gumele de mestecat si plasturii cu nicotina.

Unele animale de companie sunt atrase de produse precum tutunul de mestecat care contine arome de miere, sirop sau alte dulciuri. Daca nivelul de toxicitate al nicotinei atinge 10 miligrame pentru fiecare kilogram din greutatea animalului, cainele este in pericol de moarte.

Urmeaza o lista cu cateva produse care contin nicotina si cantitatea de compus neurotoxic din ele:

- O tigara contine intre 15 si 25 de miligrame de nicotina, in functie de firma producatoare;
- Plasturii care inlocuiesc tutunul contin intre 8 si 114 miligrame de nicotina;
- Gumele antifumat contin aproximativ 4 miligrame de nicotina fiecare;
- Un trabuc are pana la 40 de miligrame de nicotina;
- Mucul de tigara poate contine intre 4 si 8 miligrame de nicotina, in functie de lungimea lui si continutul tigarii. Mucurile de tigara contin surprinzator de multa nicotina din cauza faptului ca fumatul concentreaza acest compus in capatul tigarii;
- Tutunul de mestecat contine aproximativ 8 miligrame de nicotina per gram.
Intre doua si patru tigari mancate sunt suficiente pentru ca un caine de 4.5 kilograme sa arate semnele unei intoxicatii. Simptomele unei otraviri cu nicotina depind de cantitatea si de tipul de nicotina inghitita de caine si de greutatea animalului. Multi caini vor vomita dupa ingerare. Cand sunt consumate cantitati insemnate, efectele pot fi letale pentru animal, insa chiar si putina nicotina poate induce simptome.

Fara tratament, intoxicatia cu nicotina poate cauza paralizia muschilor pulmonari si cainele poate muri pentru ca nu poate respira in doar cateva ore de la ingerarea nicotinei. Cele mai intalnite simptome ale intoxicatiei cu nicotina sunt: tremuratul, slabirea, lipsa coordonarii, depresia, hiperactivitatea, letargia (in cazul dozelor mari), ritmul rapid al respiratiei sau respiratie ingreunata, salivarea excesiva, pupilele dilatate, vomitarea, diareea, posibile atacuri de apoplexie si aritmia cardiaca. Diagnosticul de intoxicatie cu tutun este bazat de obicei pe identificarea unor situatii in care patrupedul a fost expus sau a mancat produse ce contin nicotina si arata simptome specifice.

Tratamentul imediat il reprezinta reducerea cantitatii de nicotina din stomacul cainelui si ingrijirea cainelui pana cand restul de nicotina este inactivat de ficat si eliminat din corp. Inducerea vomitarii este recomandata daca animalul tocmai ce a ingerat nicotina. Pentru situatiile mai grave spalaturile gastrice sunt folosite sub sedative, pentru ca multi pacienti sunt agitati. Si noxele din fumul de tigara pot fi o sursa de nicotina. Acestea se depun pe parul animalelor si ajung in corpul patrupedelor, prin lins, atunci cand acestea isi fac toaleta. In aceste situatii baile sunt recomandate.

Timpul critic de dupa ingerare este de patru ore. Daca patrupedul supravietuieste acestui interval, sunt sanse mari sa-si revina. Totusi, in ciuda tratamentului, unii caini care au consumat cantitati importante de nicotina nu vor supravietui. Cea mai buna metoda de a evita intoxicatia cu nicotina este sa eliminati sursa de otravire. Tineti minte ca si scrumierele si produsele din tutun consumate pot avea urme reziduale de nicotina.

Afectiunile prietenilor nostri-un scurt rezumat

Bolile prietenilor nostri canini sunt, din nefericire, destul de multe.

Vestea buna este ca sunt cunoscute si majoritatea pot fi depistate la timp si tratate. Totul depinde de tine – trebuie sa iti cunosti prietenul si sa iti dai seama imediat cand ceva este in neregula.

Pentru a te ajuta, iti oferim in continuare o vedere de ansamblu a celor mai des intalnite probleme de sanatate ale prietenilor nostri; acestea pot fi parazitologice, bacteriene, virale, nutritionale sau… urgente.

Bolile cauzate de paraziti

Fie ca animalutul are paraziti interni sau externi, manifestarile sunt foarte neplacute atat pentru stapan cat si pentru caine iar daca masurile necesare nu sunt luate in timp util pot duce la complicatii serioase, greu de tratat. Astfel, va recomandam sa apelati la medic de la primele simptome!

Un caine care are paraziti externi (purici, capuse) este in general infestat si de paraziti interni (tenii, limbrici, giardia), deoarece primii sunt purtatorii larvelor celor din urma, pe care le introduc in circuitul sanguin al cainelui prin intepaturi.

Pe langa acest fapt, intepaturile parazitilor externi dau reactii alergice care pot duce la aparitia unor boli de piele – netratate, acestea pot deveni cronice.
Bolile cauzate de bacterii

Foarte periculoase, mortale in lipsa unui tratament adecvat si administrat la timp, bolile bacteriene se transmit si la om. Manifestarile sunt variate, dar specifice.

Cele mai frecvente boli cauzate de bacterii sunt: bruceloza (care este o boala transmisibila si pe cale sexuala!), tuberculoza, tetanosul si leptospiroza (care poate fi prevenita prin vaccinare.)
Boli cauzate de virusi

Acestea sunt cele mai cunoscute si periculoase boli canine, pentru care exista vaccinuri specifice administrate inca din primele luni de viata, iar unele necesita revaccinare anuala.

Revaccinarea anuala contra turbarii (rabiei) este obligatorie la noi in tara. Turbarea este singura, dintre bolile canine virale, care se transmite la om.
Boli de nutritie
Bolile de nutritie sunt extrem de frecvente, mai ales in cazul animalelor hranite cu mancare gatita sau cu resturi de la masa stapanului.

Resturile alimentare pot fi indigeste sau foarte periculoase pentru caine – chiar daca noua (si lui!) ne plac alimentele respective. Ceapa, de exemplu, este toxica pentru caine. La fel si ciocolata.

Mancarea gatita special pentru prietenul nostru canin trebuie sa fie foarte bine echilibrata din punct de vedere nutritiv si trebuie sa tinem cont de faptul ca nevoile cainelui sunt altele decat nevoile noastre.

Nu uita! Obiceiurile alimentare ale cainelui sunt responsabilitatea stapanului.

Accidente, urgente

Cele mai frecvente (si mai grave) accidente sunt cele de strada, intoxicatiile cu diverse substante, torsiunile gastrice, avulsiile de glob ocular.

Accidentele se intampla cand nu ne asteptam – este adevarat – dar majoritatea pot fi prevenite prin luarea masurilor de siguranta adecvate.

Daca totusi se intampla asa ceva – fiecare secunda conteaza – trebuie sa ai la indemana telefonul unui medic de incredere si sa stii exact unde sa mergi, indiferent daca este miezul noptii sau sfarsit de saptamana.

Curiozitati din lumea cainilor

Ideea conform careia cainii sunt daltonisti este falsa. Cainii pot de fapt vedea in culori, doar ca nu atat de vii pe cat oamenii.
Cainii AU o vedere nocturna mai buna decat oamenii datorita unei substante care reflecta lumina din spatele retinei.
Un ciobanesc german si-a ghidat stapanul orb pe tot traseul Appalachian, care masoara nu mai putin de 3500 de kilometri.
O catea si un caine mascul, impreuna cu urmasii lor, pot produce peste 66 de mii de caini in 6 ani.
Singurele glande de transpiratie ale cainilor sunt intre ghearele de la labe.
Ca si bebelusii, cainii din rasa Chihuahua se nasc cu un punct sensibil in varful craniului care se inchide cu varsta
Rasa Lundehune are 6 degete la picioare si isi poate inchide urechile
Cainele lui Teddy Roosevelt’s dog, Pete, a rupt pantalonii unui ambasador al Frantei la Casa Alba
Presedintele Statelor Unite a avut doi catei beagle numiti Him si Her (El si Ea)
Franklin Roosevelt a cheltuit 15.000 de dolari pentru o nava de razboi pentru a-si recupera cainele Scottie din insulele Aleutiane
Pe vremea romanilor, cainii din rasa mastiff purtau armura usoara si erau trimisi in spatele calaretilor
In timpul celui de-al doilea razboi mondial, rusii antrenau caini pentru misiuni sinucigase in care carau in spate mine explozibile pe care apoi le detonau
Gura unui caine exercita o presiune de 25-35kg / cm2
Unii caini pot exercita o presiune chiar de 80kg / cm2.
Un caine de un an este matur psihic precum un om de 15 ani
Statele Unite au cea mai mare populatie de caini
Frante ocupa locul doi in privinta populatiei de caini
In medie, un caine de la oras traieste cu 3 ani mai mult decat cei de la tara
87% dintre cei care detin un caine spun ca aceasta sta la picioarele sale atunci cand se uita la televizor
Cainii pot fi antrenati pentru a depista crizele de epilepsie
15 persoane mor in fiecare an in Statele Unite din cauza muscaturilor de caine
Doar in anul 2002, in Statele Unite, au murit mai multi oameni din cauza muscaturilor de caine decat au murit din cauza rechinilor in ultimii o suta de ani
Cainii din rasa Newfoundlands sunt inotatori excelenti
Cainii din rasa Basset Hounds nu pot inota
Rasa Greyhounds este cea mai rapida, atingand viteze de pana la 72km/ora
Biblia face referire la caini de 14 ori
3 caini au supravietuit Titanicului: un newfoundland, un pomeranian si un pechinez
Cainii din rasa Labrador Retriever sunt rasa preferata in S.U.A, Canada si Marea Britanie.
Obezitatea este cea mai comuna problema de sanatate printre caini
Un numar de aproximativ 1.000.000 de caini din Statele Unite au fost denumite drept beneficiari primari ai testamentelor stapanilor
Un studiu arata ca 33% dintre stapanii de caini admit ca vorbesc cu animalelor lor la telefon sau le lasa mesaje pe robotul telefonic
Amprenta nasului unui caine este unica, precum amprenta degetului la om, si ajuta la identificarea acestora
70% dintre posesorii de animale noteaza numele cainilor lor pe carti postale sau vederi
58% includ si cainele in portretul de familie
In lume exista doar 350 de caini din rasa Cisky Terrier – probabil cea mai rara rasa
Expresia “ploua cu caini si pisici” dateaza din secolul al 17, cand in Anglia se crede ca multi caini si multe pisici au fost aduse in timpul unor ploi si furtuni aspre
Cainii nu percep notiunea de timp
Cainii sunt animale de companie de peste 12 mii de ani
Cea mai mare rasa de caini este Wolfhound Irlandez
Cea mai mica rasa de caini este Chihuahua
Cainii din rasa St. Bernard sunt cei mai masivi
Doar cainii si oamenii au prostata
Cainii nu au apendice
Cainii provin dintre specie numita Tomarctus – o creatura care a trait acum mai bine 15 milioane de ani
Cea mai veche rasa cunoscuta este Saluki – provine din Egipt
In 1957, Laika a fost primul animal in spatiu
Terrierul Charlie, apartinand lui J.F. Kennedy, a avut impreuna cu Laika 4 catelusi
Un caine african cunoscut sub denumirea de basenji este singurul caine din lume care nu poate latra
Cainii din rasa dachshunds au fost initial antrenati pentru a se lupta cu bursucii
Cei mai inteligenti caini sunt (1) border collie, (2) poodle, si (3) golden retriever
Cel mai “prostut” caine se crede a fi Afghan hound
Mirosul unui caine este de 100.000 de ori mai puternic decat cel al unui om
Vederea cainilor este mai slaba decat cea a oamenilor
Cainii judeca obiectele mai intai dupa miscarea lor, apoi dupa stralucire si abia dupa forma
Ciocolata contine o substanta numita theobromina (similara cu cofeina) care poate omori cainii sau ii poate imbolnavi foarte grav
George Washington a avut 6 caini – toti din rasa foxhound – unul dintre ei se numea Sweetlips (Buze-Dulci)
Anatomia cainilor este identica tuturor – 321 de oase si 42 de dinti permanenti
Rasele mai mici se maturizeaza mai repede decat cainii de talie mare
Femelele sunt pregatite de imperechere (“in calduri”) doar de doua ori pe an pentru o perioada de mai putin de 20 de zile
Puii abia nascutii dorm mai mult de 90% din zi in primele saptamani de viata
Rin Tin Tin a fost primul star canin de la Hollywood… si si-a semnat toate contractele – in numar de 22 – cu amprenta labutei
Cainele Toto din “Vrajitorul din Oz” a fost interpretat de un femela Terry din rasa Cairn Terrier
Pana in anii 1800 cainii din rasa Collie erau cunoscuti drept ciobanesti scotieni
Cainii au de doua ori mai multi muschi pentru miscarea urechilor decat oamenii
Cu cat nasul unui caine este mai lung cu atat “sistemul intern de racire” este mai eficient
O femeie in varsta a fost salvata de catre cei 12 caini ai sai din rasa Yorkshire Terrier care s-au luptat cu un Akita de 36 de kilograme, si au scapat doar cu 9 muscaturi
Cainii special antrenati “Rocky” si “Barco” au fost atat de buni in patrularea la granita dintre Statele Unite si Mexic inca un mare traficant mexican de droguri a pus o recompensa de 300.000 de dolari pe capetele lor.
Cainii sunt descendenti directi ai lupilor
Cainii si lupii se pot imperechea iar catelusii rezultati vor fi sanatosi si fertili
Femelel de lup parcurg distante foarte mari pentru a gasi hrana pentru puii infometati
Cerberus a fost un caine cu trei capete care pazea lumea de jos in mitologia Greaca
Perioada de gestatie la femele este de 60 de zile
Simtul auzului este de 10 ori mai dezvoltat la caini decat la om
Cele mai vechi fosile de caine dateaza din anul 10.000 i.Hr.
Cainii din rasa Bloodhound au abilitatea de a recunoaste un numar mare de mirosuri simultan
Puii de dalmatian sunt complet albi la nastere.
Locuitorii din China Antica purtau pechinezii in maneca robelor
Cainii din rasa Boxer poarta acest nume din cauza modului in care se joaca cu labele din fata
Toate rasele de caini sunt cunoscute pentru atacurile acestora asupra celorlalte animale din curte
Inima unui caine bate de 120 de ori pe minute, adica cu 50% mai mult decat numarul batailor unui om (80 pe minut)
Cel mai batran caine care a trait vreodata a fost un Queensland “Heeler” pe nume Bluey – a trait 29 de ani si 5 luni
Cainii au fost domesticiti prima data de oamenii pesterilor
Cainii traiesc in medie 15 ani
Foarte multe probleme ale picioarele cainilor sunt cauzate de ghiarele acestora
Peste 5.000.000 de catelusi se nasc in Statele Unite in fiecare an
In Statele Unite, o familie din 3 detine un caine
Cainii devin ascultatori in preajma oricarei fiinte superioare – fie caine sau om.
Cainii care nu iau contact cu oamenii in primele 3 luni de viata nu vor fi animale bune de companie.
Cainele Chihuahua poarta acest nume datorita statului din Mexic unde a fost descoperit

Alegerea unui pisoi

Alegerea unui pisoi, fie femela sau mascul, dintre cele cateva gheme cu cozi zbarlite si blanite pufoase dintr-un cuib, poate fi foarte dificila. Toti sunt jucausi, toti sunt haiosi, toti se misca stangaci si… torc.

Si totusi, trebuie ales UNUL dintre ei. Pentru ca cel pe care il alegem va fi pisicuta sau motanelul din viata noastra pentru multi ani.

Sanatatea
Astfel, cel mai important pas in alegerea pisoiului este stabilirea starii de sanatate – pisoiul pe care il adoptam trebuie sa fie perfect sanatos si sa provina dintr-un cuib cu maxim 7 pisoi. Puii care provin din cuiburi mai mari nu beneficiaza de o nutritie corecta si suficienta in primele luni de viata, prin urmare, cresterea lor va fi influentata de acest fapt.
In continuare, vom examina in amanunt pisoiul:

aspect general: pisoiul trebuie sa fie rotofei, bine hranit; blana trebuie sa fie lucioasa si curata; atentie insa la pisoii cu burtica mult prea rotunda – ar putea avea paraziti interni (majoritatea puilor sunt parazitati) sau ar putea fi un semn de rahitism, mai ales daca incheieturile membrelor sunt proeminente.
pofta de mancare si de joaca: pisoiul trebuie sa fie jucaus si curios – un pisoi apatic este sigur bolnav; de asemenea, daca se poate, vom asista la masa pisoiului (fie ca este intarcat sau nu, pisoiul trebuie sa aiba pofta de mancare!)
blana si pielea: blana trebuie sa fie lucioasa, pufoasa la atingere si curata. Pielea trebuie sa fie fina, fara depozite, descuamari, zone inrosite sau umflaturi. Daca pisoiul are paraziti externi (purici), acestia sunt foarte usor vizibili pe burtica.
urechile: trebuie sa fie curate in interior, pielea de culoare roz, sanatoasa, fara depozite urat mirositoare, de culoare inchisa sau cu aspectul zatului de cafea. Pisoiul nu trebuie sa protesteze cand i se ating urechile si nu trebuie sa se scarpine in zona urechilor. Un pisoi care are o durere in zona urechii va sta cu capul usor aplecat pe partea dureroasa.
ochii: trebuie sa fie limpezi, fara “albeata” si fara secretii abundente si/sau purulente.
membrele: fara ingrosari ale incheieturilor; puiul trebuie observat in mers – mersul, chiar stangaci, trebuie sa fie fara schiopaturi.
Pentru pisoii de rasa (birmaneza, balineza, siameza) trebuie cautate defectele genetice care exclud exemplarele de la reproductie. In acest caz, este bine ca alegerea pisoului sa fie asistata de un specialist. Unul dintre cele mai frecvente defecte, prezentate de “binevoitori” ca fiind “semn de rasa” (???) este indoirea unui numar de vertebre la varful cozii. Acesta este un defect genetic si nu are legatura cu apartenenta pisoiului la o rasa sau alta, dar este, intr-adevar, mai frecvent la cele trei rase mentionate mai sus.

Temperamentul
Este greu de stabilit temperamentul adult al pisoiului – dar, cu exceptia puilor care manifesta o agresivitate vizibila (isi lasa urechile pe spate, scuipa si “ataca” mana care se intinde spre ei) orice pisoi poate deveni o pisica extraordinara sau un motan ideal. Ceea ce conteaza foarte mult este modul in care va creste pisoiul.

Se spune ca felul de a fi al pisicii adulte reflecta experientele (placute sau nu) din timpul “copilariei” – o pisica batuta va deveni fricoasa si circumspecta; o pisica rasfatata “in exces” va deveni o obraznica hoata… si exemplele ar putea continua. Astfel incat, alegerea ar trebui sa fie dictata de primul impuls, tinand cont de faptul ca pisoiul ales trebuie sa fie jucaus, curios si atent.

Aprecierea varstei cainelui pe baza dentitiei

In momentul in care ne hotaram sa adoptam un caine trebuie sa cunoastem cat mai multe date despre el astfel incat sa reusim sa-i anticipam necesitatile alimentare si medicale. Varsta unui caine nu poate fi apreciata cu exactitate atunci cand nu exista date exacte despre trecutul cainelui insa aceasta poate fi apreciata pe baza dentitiei, ochilor sau blanii.

Astfel, in cazul dintilor de lapte, caninii apar la 15 zile de la nastere. Dupa aceea apar incisivii laterali, intre 15 si 20 de  zile de la nastere. Mijlocasii apar la sfarsitul primei luni de viata iar clestii si molarii apar dupa 25 de zile de la nastere.
In consecinta, dupa o luna de viata, cainii au aproape toti dintii. Dintii de lapte incep sa cada dupa patru luni de viata, in ordinea inversa a aparitiei si pana la opt luni deja catelul are dentitia unui adult.
In primul an de viata incisivii sunt netociti si albi iar, incepand cu luna a 15-a, clestii inferiori incep sa se toceasca. Primii dinti care se tocesc complet sunt clestii inferiori, dupa numai doi ani. La trei ani milocasii inferiori se tocesc iar la cinci ani urmeaza clestii superiori. Deja la opt ani toti incisivii sunt complet tociti. Varsta exacta a cainilor mai mari de cinci ani, folosind dentitia ca pe un criteriu, este dificila iar acelasi lucru este valabil si in cazul animalelor care s-au hranit in mod excesiv cu oase.

Cainii incep sa vada dupa 15 zile de la nastere, atunci cand ploapele se deschid pentru prima data. La varste inaintate privirea devine tulbure, cataracta senila provoaca opacitatea cristalinului. Tot in aceeasi perioada de batranete (8-10 ani) fire de par albe apar pe bot si in jurul ochilor.

Conform autorului cartii “Cainii, pisicile si noi”, Virgil Popa, un catel de trei luni are dezvoltarea corespunzatoare unui copil de trei ani iar la sase luni catelul se poate compara, din punct de vedere al ratei de dezvoltare cu un copil de zece ani. Rasele de mari dimensiuni se maturizeaza mai incet dar traiesc cu 25% mai putini ani decat cainii mici. Un Saint Bernard care are doi ani este mai tanar din punct de vedere al maturitatii decat un caniche de aceeasi varsta, insa dupa inca patru ani situatia se inverseaza.

Mops

Mops

TARA DE ORIGINE:

Anglia

APTITUDINI:

este un animal de companie

DIMENSIUNI

Inaltimea la nivelul greabanului este de aproximativ 35 cm iar greutate de aproximativ 7kg

BLANA

este formata din par scurt, de culoare neagra, gri-argintiu sau bej, toate cu o masca neagra.

INGRIJIREA NECESARA

Trebuie acordata atentie cutelor de pe fata, din cand in cand, acestea trebuind fi curatate cu o solutie speciala. Parul care cade poate fi indepartat usor cu 0 perie din cauciuc.Cand este necesar, puneti-i picaturi in ochi.

CARACTER

Cainii din aceasta rasa sunt caini de incredere, maleabili, calmi in interior, sociabili, sensibili, cu un foarte dezvoltat simt al umorului, foarte afectuosi si inteligenti. Multi dintre ei sforaie.

DRESAJ

Acesti caini trebuie dresati printr-o abordare blanda, prietenoasa. Sunt sensibili la tonalitatea vocii dumneavoastra, facand ca pedepsele severe sa nu fie necesare.

COMPORTAMENT SOCIAL

Cainii din aceasta rasa se inteleg bine cu alti caini si animale din gospodarie, si, de asemenea, se comporta impecabil atat cu copiii, cat si cu musafirii. Nu uitati ca au nevoie de multa atentie si devin gelosi daca atentia stapanului se indreapta spre altcineva.

EXERCITII

Daca vremea este buna, le place sa zburde si sa alerge in exterior.Daca vremea este caniculara, nu-i lasati prea mult timp afara si asigurati-va ca au un loc racoros unde sa se odihneasca pe timpul zilei.

Tosa Inu

Tara de origine: Japonia
Inaltime: M peste 60 de cm; F peste 55cm;
Greutate: M 63-90kg; F 58-85kg;
Culoarea: se admit robele de o singura culoare, roscate sau galben aramii.Se admit mai putin robele cu marcaje albe sau roscate.
Comportament: curajos, echilibrat, extrem de calm si rabdator, afectuos si protector cu stapanul sau.

Tossa Inu sau Japanesse Mastiff este o rasa ce s-a nascut in Japonia si care a fost creat si utilizat pentru o buna perioada de timp pentru lupte, foarte populare in aceasta tara.
Stramosul lui Tossa se numea Nihon-Inu utilizat pentru vanatoarea de bivoli salbatici.
Acesta este supus incrucisarii cu rasele din Europa pentru imbunatatirea temperamentului si a calitatilor olfactive. Rasele europene cu care s-a facut incrucisarea au fost Mastiff-ul, Dog-ul German, BullDog-ul, BullTerrier-ul si Pointer-ul.
Denumirea de Tosa a luat-o de la regiunea japoneza in care s-a format. Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial rasa aproape ca a disparut. Insa dupa razboi Japonia, Coreea si Taiwan-ul si-au unit eforturile pentru refacerea rasei si a efectivelor de Tosa Inu.

Ca si celelalte rase grele se constata o frecventa crescuta a afectiunilor osteoarticulare: panosteita, displazia cotului, displazia coxo-femurala. Se semnaleaza si boli oculare cum ar fi:glaucom, cataracta, atrofie retiniana progresiva, entropion(rasfrangerea pleoapei catre inauntru).

Teckel

Tara de origine
Germania

APTITUDINI
Animal de companie, dar de asemenea si caine de vanatoare atat pentru vanatul de suprafata, cat si pentru vanatul de subteran (sunt vanatori fanatici de bursuci, iepuri, porci mistreti si vulpi).

DIMENSIUNI
In functie de dimensiuni, aceasta rasa este impartita in trei grupe. Cel mai mare este Teckel-ul standard, a carui circumferinta a toracelui depaseste 35 cm (13,5 inchi).Teckel-ul standard trebuie sa aiba o greutate maxima de 9 kg (20 livre). Teckel-ul pitic are 0 circumferinta a toracelui de 30-35 cm (11,5-13,5 inchi), iar varietatea cea mai mica, Kaninchen sau “micul iepuras” are o circumferinta a toracelui mai mica de 30 cm (11,5 inchi).

BLANA
Blana este alcatuita din par scurt si moale, care, de obicei, este de culoare brun-roscata sau neagra, dar ocazional se pot intalni si varietati ciocolatii sau chiar varietatea tigrata.

INGRIJIREA NECESARA
Blana acestui Teckel cu par neted nu necesita prea multa ingrijire. Este suficient sa utilizati din cand in cand o perie din cauciuc pentru a inlatura parul mort si desprins. Mentineti-i urechile curate, iar ghearele trebuie sa fie pastrate scurte. Majoritatea acestor caini sunt pretentiosi la mancare, dar aveti grija cat ii dati sa manance deoarece un Teckel obez este un caine bolnav.

CARACTER
Cainii apartinand acestei rase sunt curajosi, dominanti, vigilenti, inovatori, vioi, tenace si curiosi, avand si un dezvoltat simt al umorului. Varietatea cu parul neted se ataseaza, aproape la propriu, de familia care il ingrijeste, mai putin in momentele in care instinctul sau de vanator ii guverneaza comportamentul. Pentru o buna dezvoltare, cainele trebuie pus in cat mai multe si variate situatii in perioada de pui.

DRESAJ
Varietatea cu par neted are un caracter dominant si o gandire independenta, astfel incat acest caine trebuie bine dresat. Cu o abordare corecta si cu multa rabdare, este posibil sa fie invatat destul de multe, desi niciodata nu va va asculta orbeste comenzile.

Acesti caini se indispun teribil daca li se pare ca au fost pedepsiti pe nedrept si sunt foarte hotarati cand vor ceva cu care dumneavoastra nu sunteti de acord. Inscrierea catelului dumneavoastra la un curs de dresaj reprezinta o optiune foarte buna.

COMPORTAMENT SOCIAL
Pentru un Teckel, familia este pe primul loc.Acest lucru este evidentiat si printr-un comportament destul de rezervat fata de straini. Daca sunt socializati de timpuriu cu copiii si astfel incat aceasta experienta sa fie pozitiva, cainii nu vor crea nici un fel de probleme cu acestia.In general, se inteleg destul de bine cu alti caini, desi unele exemplare pot fi putin cam prea curajoase cand vine vorba de cainii de talie mai mare. Datorita instinctului lor de vanator, cainii din aceasta rasa nu reprezinta un bun tovaras de joaca pentru alte animale mici din gospodarie. Pentru a preveni problemele ulterioare, socializati-i inca din perioada de pui cu pisicile.

EXERCITII
Cainii din aceasta rasa trebuie sa beneficieze de destula miscare pentru a se mentine in forma.Teckel standard varietatea cu par neted roscat.

Ciobanesc Caucazian

Durata de viata;9-13 ani

Grupa: ciobăneşti, păzirea turmelor;

Ţara de origine: Rusia;

Înălţime: 64-72 cm;

Greutate: 45-70 kg;

Culoare: gri, cafeniu, maroniu, alb, vărgat;

Năpârlire: de două ori pe an, mare;

Mediul de trai: Nu este recomandat traiului într-un apartament. Au nevoie de spaţiu şi cel mai bine se vor descurca dacă vor avea la dispoziţie o curte de dimensiuni mari pentru a se mişca. Datorită blănii lor groase şi dese se vor descurca foarte bine şi cu traiul numai afară, dacă le este asigurat un refugiu adecvat.

Istoric

Ciobănescul Caucazian este un câine pentru apărarea şi mânarea turmelor dezvoltat din moloşii preistorici în zona Caucazului de către păstorii locali. Aceştia erau folosiţi pentru a păzi oile de prădători şi hoţi. Ei atrag mereu atenţia tuturor datorită extraordinarelor lor calităţi de muncă şi înfăţişarea sa uimitoare. Lipsa de cluburi organizate ale acestei rase şi a standardelor scrise explică parţial de ce tipul lor variază de la ţară la ţară, chiar de la o regiune la alta. De-a lungul multor secole turmele de oi au existat în regiunea Caucazului, zonă de munte între marea Neagră şi cea Caspică, în apropiere de Turcia şi Iran. Câini similari cu acest extraordinar gardian au protejat aceste oi atât de prădătorii umani, cât şi de animale pentru cel puţin 600 de ani. Ciobănescul Caucazian este foarte popular în Rusia. În Rusia şi alte părţi din fosta Uniune Sovietică este prezent în mai multe expoziţii canine. În Ungaria, Polonia, Cehia şi Republica Slovacă, programe de creştere extensive asigură popularitatea acestor câini, chiar dacă folosirea iniţială ca şi păzitor al turmelor de oi este în declin. Ciobănescul Caucazian a ajuns în Germania de Est la sfârşitul anilor 1960 pentru a servi ca şi câine de patrulă la graniţă, mai ales lângă Zidul Berlinului. În 1989, atunci când a căzut Zidul, peste 7.000 de câini puternici au fost lăsaţi fără o slujbă; nu mai era nevoie de calităţile lor. Majoritatea dintre aceşti câini au fost donaţi familiilor din această ţară.

Descriere

Ciobănescul Caucazian sunt populari printre ciobăneştii din Armenia, Azerbaijan, Georgia, Rusia şi alte ţări. Sunt cea mai bună opţiune atunci când doriţi o pază potrivită pentru  turmele dumneavoastră, precum şi pentru alte proprietăţi. Caracteristicile unui Ciobănesc Caucazian bine crescut sunt o osatură puternică, musculatură dezvoltată şi un temperament echilibrat.
Timiditatea şi temeperamentul feroce sunt probleme dificile la această rasă. Displazia de şold, obezitatea şi ocazionalele probleme cu inima sunt printre bolile comune care pot apărea la aceşti câini. În mod conevenţional, urechile acestui câine sunt tăiate; dar recent unii proprietari au încetat să mai facă aşa ceva. Cei cu blană lungă, gri au de obicei unele pete, urme albe pe corp.

Există două varietăţi de Ciobănesc Caucazian, anume cu păr lung, cu o structură musculară solidă şi cei cu păr scurt şi mai puţin musculos. Amândouă varietăţile au un simţ vizual foarte dezvoltat şi nu sunt total supuşi. Vor urma numai comenzile oamenilor dominanţi. În unele situaţii ei vor reacţiona prin a nu se supune ordinelor stăpânilor. Se împacă bine cu copiii, dar nu trebuie lăsat să creadă că el este stăpânul. Reacţionează rapid şi reflexele lor de protecţie sunt incredibile. Nu urmează orbeşte ordinile pe care le primeşte, ci se bazează foarte mult pe instinctele lor deoarece au capacitatea de a distinge dintre ameninţările reale şi cele fictive.

De multe ori sunt consideraţi a fi periculoşi şi violenţi, dar de fapt sunt buni membrii ai familiei. Există o legătură de protecţie reciprocă între câine şi stăpâni. De cele mai multe ori se ascund printre oi şi previn atacul lupilor; implicându-se chiar în lupte cu aceştia şi câştigându-le. Blana lor fiind în două straturi îi ajută să fie protejaţi de muşcăturile lupilor. De fapt, Ciobănescul Caucazian reprezintă un grup de rase şi nu o singură variantă. Sunt mai multe categorii de câini Caucazieni în funcţie de regiunile lor natale.
Mulţi dintre Ciobăneştii Caucazieni activi sunt rezultat al încrucişării între varietăţi respectabile şi unele rase de câini din Asia Centrală; ceea ce îi face să fie o rasă de superi-câini. Spiritul său  de luptă poate avea urme străvechi şi în alte rase europene. Aceşti câini au şi trăsături moştenite de la moloşi, cum ar fi protecţia oferită proprietăţilor, păzirea turmelor de animale, să prevină atacurile lupilor, să vâneze urşi şi să fie de folos la alte îndatoriri. Dar acum, mai ales în Vest, îndeplinesc acţiuni mult mai comune, ca şi companion şi câine de pază. De obicei este văzut ca şi letargic; dar de fapt este foarte alert şi de încredere atunci când prevede sau simte o ameninţare la adresa familiei de adopţie.

Ochii lor sunt aşezaţi la o distanţă moderată unul de altul şi de laturile capului; cu o culoare închisă. Urechile sunt complet acoperite cu păr pentru izolare. Coada este la fel complet acoperită de un păr dens. Picioarele din faţă sunt lungi, drepte şi cu o osatură solidă, compactă. Labile sunt mari şi greoaie, cu păr între degete ceea ce le oferă protecţie şi izolare. Nasul este negru şi proeminent, cu nări mări şi bine deschise.

Temperament

Scopul iniţial al creării acestei rase a fost acela de a proteja turmele de animale. Ciobănescul Caucazian tipic este ascultător, asertiv, cu o voinţă puternică şi curajos. În cazul în care nu sunt socializaţi şi dresaţi adecvat pot prezenta tendinţe de ferocitate de neimaginat. Este foarte curajos, alert, puternic şi greoi; s-au văzut cazuri în care au provocat la lupte directe animale sălbatice diferite, de talii variate, precum lupi, urşi şi chiar pume. Nu este încrezător în oamenii pe care nu-i cunoaşte şi are o înclinaţie puternică pentru a asigura protecţie şi pază, de a apăra ceea ce ştie că este sub controlul său, că îi aparţine. Tot ce ţine de familia de adopţie, indiferent că sunt obiecte, oameni sau alte animale va fi privit ca parte din datoria sa ca şi câine de pază şi va fi respectat şi păzit ca atare.

Periere şi îngrijire

Blana este groasă, densă, oferă o bună protecţie în faţa condiţiilor climatice extreme şi este în special eficientă în ceea ce priveşte rezistenţa la frig. Blana căţeluşilor este mai fină decât a adulţilor.

Există două tipuri de blană care pot apărea la această rasă; una scurtă şi una lungă. Cei cu părul lung necesită o periere frecventă, atribuind o atenţie specială locurilor unde blana se poate încâlci mai uşor; pe picioare, cap şi urechi. Varianta cu părul scurt necesită o periere mai puţin atentă, dar trebuie totuşi să fie pieptănată şi periată regulat. Probleme de sănătate pot apărea în ceea ce priveşte displazia de şold şi cot.

Exerciţii şi dresaj

Această rasă este potrivită pentru familiile care au la dispoziţie mult spaţiu liber în jurul casei unde să poată alerga  în voie. Vor avea nevoie să fie plimbaţi zilnic, pe distanţe cât mai lungi sau să le asiguraţi cât mai multe exerciţii variate şi complexe.

Nu este un câine pentru oricine; deoarece necesită un proprietar care ştie cum să arate calităţi de conducător puternic şi este dispus să petreacă cât mai mult timp socializându-şi câinele şi dresându-l.

Acest câine nu trebuie lăsat singur nesupravegheat cu copiii, deoarece dacă joacă devine mai dură, câinele va simţi nevoia de a proteja copilul şi o va face puţin prea activ cauzând uneori răni acestuia. În timp ce cu membrii familiei se va comporta foarte prietenos şi călduros; nu va fi la fel şi cu străinii. Se va comporta foarte dominant faţă de alţi câini pe care nu-i cunoaşte

Ciobanesc de Berna

Berner Sennenhund:

45 ELVETIA

DESCRIERE

Caine masiv, talie mare.Capul asemanator cu al Saint Bernard-ului, este mare, cu ochii brun inchisi, urechile atarnate pe langa cap.Spinare larga, puternica, sale arcuite, crupa usor tesita, pieptul adanc.

Membrele cu schelet masiv, paralele.Coada atarnata, cu varful usor recurbat.Parul moale, destul de lung, formeaza o blana deasa, a carei culoare neagra, stralucitoare, are un desen caracteristic, cu pete rosii pe falci, la ochi si pe picioare, o dunga alba pe frunte, bot, piept, pe labe si in varful cozii.Talia 64-70 cm (masculi);58-66 cm (femele);greutatea 35-50 kg.
ORIGINEA

Rasa cunoscuta de peste 2000 de ani, se pare ca a fost adusa in areal de legiunile romane.Tara de origine este Elvetia.

APTITUDINI
In trecut era un caine folosit la paza si la manatul cirezilor, printre multe altele. Astazi, este in principal caine de paza si animal de companie

DIMENSIUNI
Inaltimea la nivelul greabanului este de 64-70 cm (25,5-27,5 inchi) pentru masculi si de 58-66 cm (22,5-26 inchi) pentru femele.

BLANA
Blana este de lungime medie si are un strat inferior gros. Culoarea este in majoritate neagra cu pete ruginii si albe.

INGRIJIREA NECESARA
In acele locuri in care parul se incurca usor (picioarele din spate, gat, articulatiile inferioare ale labelor si in spatele urechilor) trebuie in mod regulat periat si pieptanat. Cand este necesar, indepartati parul dintre pernutele de la picioare

CARACTER
Cainele din aceasta rasa este echilibrat, prietenos, nu poate fi usor pacalit cu mita si este foarte loial stapanului sau. Este, de asemenea, un caine calm, atent, inteligent si care rareori latra

DRESAJ
Abordarea dresajului trebuie sa fie consecventa, calma si  foarte iubitoare. Cainele invata repede si este foarte receptiv; de asemenea, este sensibil la tonul vocii. Sa nu lasati niciodata un pui sa alerge pe scari si evitati sa ii suprasolicitati fizic. Acest animal are nevoie de intreaga sa energie pentru a creste.

COMPORTAMENT SOCIAL
Ciobanescul din aceasta rasa se comporta in mod normal minunat cu copiii si ii va proteja. Atata timp cat a avut experiente pozitive cu pisicile sau alte animale din gospodarie, acestea nu vor reprezenta o problema. Sunt buni caini de paza, dar nu ii veti vedea niciodata agitandu-se la gard si latrand. Oaspetii necunoscuti vor fi anuntati cu latraturi intense si apoi atent supravegheati. In caz ca aveti nevoie, vor fi pregatiti sa va apere. Unele exemplare pot fi destul de dominante fata de alti caini.

EXERCITII

Cainii din aceasta rasa vor trebui scosi la plimbare in mod regulat deoarece le place sa faca miscare. Atunci cand este posibil, permiteti-i sa alerge si sa se joace liber. Asigurati-va ca puii beneficiaza de destula odihna si somn. Nu ii scoateti la plimbari lungi si obositoare in perioada de crestere.
CARACTERE PSIHICE.Caini vioi, echilibrati.Nu cunosc frica.

UTILITATE

Caine de paza prin excelenta, a fost utlilizat la tractiune sau vanatoare.Poate fi utilizat si in calitate de caine insotitor pentru persoanele nevazatoare.

Dalmatian

Origine: Asa cum o atara si numele, copoiul dalmatian provine din R.S.F, fosta Yogoslavia si apartine familiei bracului, facand parte de ci din categoria cainilor de vanatoare.In urma unor minutioase actiuni de selectie intreprinse de crescatorii englezi a ajuns la standardul de azi si nu mai este utilizat la vanatoare.

Caracteristici generale: de marime mijlocie, bine proportionat, cu alura mandra si eleganta, atrage atentia prin coloritul lui unic printre caini, un fond alb stropit cu numeroase pete mici negre sau brune.Plin de temperament, necesita foarte multa miscare, cel putin doua ore pe zi de mars sustinut.

Talie, greutate: Inaltime 50-60 cm; Greutate: 22-25 kg.

Capul: destul de lung, craniul plat, stop putin vizibil.Linia nasului lunga, trufa pigmentata cu negru sau brun, dupa culoarea petelor.

Ochii: de marime medie, prinse sus, ample la baza, in forma de V, de regula patate ca si restul corpului.

Gatul: proportionat, puternic.

Trunchiul: musculos, pieptul profund, salele solide, abdomenul supt, linia spatelui usor coborand spre crupa.

Coada: lunga, subtire, purtata deasupra nivelului spatelui incovoiata.

Membrele: cu aplomb corect, cele anterioare sunt drepte si musculoase.Labe rotunjite cu degetele stranse.

Parul: aspru, des, lins.Sub-par des, moale.

Culori admise: alb, cu pete numeroase mici, negre sau roscate.Urechile adesea cu culoarea de baza de o tenta mai inchisa.

Schnauzer Pitic

Tara origine:

GERMANIA

DESCRIERE.Varietate miniaturista a Schnauzerului mijlociu, acest caine se caracterizeaza printr-un exterior perfect proportionat, cu cap alungit, maxilare puternice, ochi de culoare inchisa, urechile cupate ascutit si purtate ridicat.
Spinarea scurta, salele largi si musculoase.
Membrele sunt drepte, musculoase cu aspect de “coloane”.Coada se taie la 1-2 vertebre.
Parul este aspru si des, mai lung pe arcadele oculare si obraji, scurtat prin trimare, pe corp.
Culoarea poate fi neagra, cenusie (“sare si piper”) sau bicolor cu extremitati argintii.
Talia 30-35 cm ; greutatea 5-6 kg.

ORIGINEA.Modul exact de formare al acestei rase nu este cunoscut, banuindu-se ca ar proveni din incrucisari intre Schnauzerul mijlociu si terrierii de talie mica.

CARACTERE PSIHICE.Temperamental, inteligent, agresiv fata de persoane straine sau fata de alte animale, atasat si jucaus cu stapanul si familia acestuia.

UTILITATE.In trecut a fost folosit la starpirea micilor rozatoare, dar in prezent acesta a devenit un ideal companion.

Shar-Pei

Origine:

Rasa provine din sudul Marii Chinei. In prezent este raspandit in SUA unde a fost importat in 1971. Are o conformatie robusta si dimensiuni medii. Trunchiul patratos , este puternic, indesat si denota multa forta si energie.

Capul: craniul este plat, mare comparativ cu trunchiul, stopul mic. Are riduri fine si profunde pe frunte si pe fata, prelungite intr-o gusa. Botul, relativ lung, are trufa neagra. La varietatile de culoare bej, trufa e si caramizie, dar se prefera cea neagra.

Ochii: sunt migdalati, infundati in orbite, cu nuante foarte inchise. La varietatile bej si crem pot fi de culoare deschisa.

Dintii: sunt foarte puternici si regulati incisivii au inchiderea tip foarfeca iar caninii pot fi curbati.

Urechile: mici destul de groase, in forma de triunghi echilateral, au varfurile rotunjite si baza implantata in sus pe cap.

Gatul: este destul de puternic, gros bine legat de umeri, are pielea ridata, ce formeaza falduri abundente.

Trunchiul:piept larg si adanc, spatele arcuit, usor inclinat spre greaban, coada fiind implantata deasupra salelor.

Parul: foarte scurt si aspru la atingere, senzatia de duritate este de o intensitate neobisnuita.

Culoarea: neagra, roscata, brun-inchisa, bej, crem-adeseori in degradare

Talia si greutatea: Mascul: 17-27 kg, 40-51 cm.  Femela e putin mai mica

Setter englez

Rasa creata de Sir Edw. Laverack

Caracteristici generale: Imbinand in modul cel mai armonios calitati remarcabile de vanator cu caracteristci estetice deosebite, avand o fire blanda, calma si prietenoasa a fost adoptat si in categoria cainilor de companie.

Talie, greutate: Masculul: 56-62 cm; Femela: 53-58 cm.

Capul: lunguiet si uscativ.Stop bine marcat.trufa mare, stralucitoare, neagra sau maron.Falci lungi, puternice.

Ochii: mari, stralucitori de culoare inchisa, cu o privire inteligenta si blanda.

Urechile: atasate jos spre inapoi, de lungime moderata, cazute, acoperite cu par fin, matasos si lung.

Gatul: lung, piept profund, spatele drept, cu regiune lombara usor arcuita.

Coada: atasata aproape de linia spatelui, de lungime medie, purtata sus, acoperita cu par lung formand franjuri drepte si ondulate.

Membrele: musculoase.Labele destul de scurte, compacte, cu degetele stranse.

Parul: fin si matasos, stralucitor, foarte scurt pe cap, cu exceptia urechilor, usor ondulat, niciodata buclat, formand franjuri pe membre si coada.

Culori admise: bicolor – negru si alb, alb si galbui, alb si maron; tricolor – negru, alb si roscat.

Setter Irlandez

Talie, greutate:
Inaltime: mascul 56 – 64 cm; femela 54 – 64 cm
Greutate: mascul 20 – 30 kg; femela 20 – 30 kg

Parul: de culoare caracteristica, rosu viu fara nici o nuanta de negru (acaju).Se admit pete mici albe pe piept, gat, frunte si la degete.Parul pe cap este scurt si fin, pe partea din fata a picioarelor si la varful urechilor este de lungime medie, neted si nu ondulat sau buclat, pe restul corpului are franjuri bogate, lungi si matasoase, pe partea superioara a urechilor, pe partea posterioara a picioarelor, pe burta, pe piept si pe gat.

Temperament:
Setterul irlandez este un caine foarte inteligent, energic, tandru, devotat, cu  un temperament vioi, de o mare mobilitate, viteza si rezistenta la oboseala si caldura. Galopul sau este suplu si aerian, extraordinar de usor.

Utilizare:
Setterul avand un simt al mirosului extrem de bine dezvoltat, vaneaza pe orice fel de teren, fiind si un excelent inotator. Este un caine utilizat la vanatoarea de pasari, in special la sitari, ca si pentru alte specii de vanatoare. Dar adevaratele aptitudini ale Setterului Rosu Irlandez sunt valorificate utilizandu-l ca pontator la vanatul mic de ses, la camp deschis. Datorita infatisarii sale cu adevarat elegante, a blanii rosii, excelente, a calitatilor lui firesti, Setterul Irlandez este folosit cu succes tot mai mult ca un ravnit caine insotitor.

Setterul Irlandez Rosu, este denumit adesea si “Diavolul Rosu” sau “Uraganul Rosu” fiind cel mai diferit din familia sa, asemanandu-se mai mult cu pointerii decat cu spanielii. Este mult mai inalt decat ceilalti setteri, cu spatele ceva mai arcuit pentru a permite o viteza mai mare. Rasa s-a dezvoltat in Irlanda unde terenul de vanatoare este mai deschis, fara stufaris in exces, dar cu mai putin vanat, Setterul Irlandez a trebuit sa-si dezvolte atat rezistenta cat si viteza. Din pacate Setterul Irlandez Rosu este apreciat in principal pentru frumusetea sa, in detrimentul marelui sau talent de vanator innascut. Cu toate acestea, pasiunea lui pentru vanatoare pare sa nu aiba limite si se crede ca are cel mai extraordinar simt al mirosului dintre toti cainii de aret.

Tinem sa precizam ca un Setter Rosu Irlandez traieste in medie 11-15 ani. Este una dintre cele foarte putine rase de caini care este predispusa sa faca ocluzii. De aceea se recomanda sa li se dea trei mese mici pe zi si nu una mare. Ei mai sunt predispusi si la alergii ale pielii, epilepsie, dizplazie si hipotiroidism.

Cainii din rasa Setter Irlandez sunt atat de eficienti la vanatoare incat ei pot suplini fara nici un fel de problema lipsa de experienta sau talent a vanatorului pe care il insoteste.